miercuri, 9 martie 2011

White canvas.

Adu-ti aminte de furtunile de vara. Deschid fereastra şi mă uit la bezna de afară.Din mare porneşte adormită o briză şi o văd cum vine direct spre geamul meu. Şi când mă izbeşte, o face cu atâta forţă încât reuşesc să-i simt esenţa de regret.
O prind în palmă şi o strâng aşa de tare încât se transformă în praf. Grăbită, o inalez că să mă bucur de ultima noapte liniştită,aşa cum te grăbeai şi tu să-mi săruţi buzele sângerânde. 
Acum e furtuna afara.
Gandeste-te cat de tumultoase erau valurile si cum fiecare fulger colora cerul intr-o singura secunda, de parca Iadul si-ar fi deschis portile pentru Apocalipsa.
Stai si analizeaza fiecare picatura cum se prelinge pe frunze si pe pielea mea cea mult prea arsa de soare.Gandeste-te cum ar fi sa o sorbi incet, cu ochii inchisi. Cum ar fi sa-mi mirosi zambetul . Cum e dimineata cand te trezesti langa mine, si nu mai e furtuna, dar atmosfera tot tumultoasa ti se pare. Cum nu ploua..
Numai daca faci asta o sa poti sa iti dai de pe fata panza aia alba care te orbeste. Si pe care nu se va putea picta niciodata un rasarit, un apus sau un nud.
Think about it.