sâmbătă, 4 decembrie 2010

What I've learned from November

Un pat alb si fraged. Doar asta se afla in camera. Imagineaza-ti ca stai intins, cu ochii deschisi, uitandu-te in tavan, pe un cearsaf rece, la fel de imaculat. Nu se aude nimic, decat felul in care respiri.  E atat de ...  -Nu, nu e bine. Nu asa incepe -
Nu, nu e vara si nu te topesti pe plaja pentru ca a avut loc nu stiu ce explozie solara. Asta e o altfel de topire. Mai degraba, e o rabufnire. Inca mai vezi soarele pe cer si norii de Noiembrie sunt atat de gri si de stersi... Ca un cearsaf murdar si mototlit. Dar nu poti spune ca nu e frumos. Razele se joaca pretutindeni, se alearga printre ramurile goale ale copacilor... Hai sa ne imaginam ca razele astea doua sunt de fapt doi oameni care sunt atat de speciali, incat stralucesc. Se saruta si rad asa de tare atunci cand in sfarsit se intalnesc, incat Soarele rade si el cu toata gura si cerul gri incepe sa capete nuante de crema caramelizata. Sunt atat de frumosi, incat toti ceilalti par a fi niste biete frunze ruginite, al caror singur scop in viata e sa alcatuiasca un covor trist si sobru pe care sa calce Razele.
Sunt atat de fericiti pentru ca se completeaza perfect. Unul e naiv, celalalt stie cum sa-i apere pe amandoi. Stiu sa-si intretina fericirea pentru ca se simt bine unul in preajma celuilalt, si mereu se comporta prosteste, rad si fac glume unul pe seama celuilalt. Cand unul se supara, celalat il saruta, si trece. Cand au probleme, fug mereu unul la altul si le rezolva impreuna. N-ai cum sa  zici ca stralucesc diferit, dar poti spune intotdeauna ca impreuna au cea mai puternica lumina din Univers, desi au momente cand norii nu le lasa sa straluceasca asa de tare pe cat si-ar dori si nu se mai simt atat de speciale.
Intr-o zi s-au plictisit asa de tare sa stea ascunse dupa nori, incat i-au cerut Soarelui sa le transpuna pe Pamant, sub forma unor oameni. Soarele a incercat sa le explice ca oamenii sunt  muritori si odata transpusi sub forma lor, vor deveni la fel ca si ei. Nu a contat. Se iubeau asa de tare incat au acceptat pana si ideea ca vor muri.
Ajungand aici, s-au mirat cat de urat e. Le-a placut in schimb sa admire cerul care odata era casa pentru ei. Dar si-au continuat jocurile prostesti si iubirea lor crestea pe zi ce trece, nu mai conta nici macar ca vedeau atata suparare in jurul lor.Cel mai mult le placea noaptea. Sa stea imbratisati in pat li se parea cel mai frumos lucru.Si abia acum, continuam cu inceputul.
Un pat alb si fraged. Doar asta se afla in camera. Imagineaza-ti ca stai intins, cu ochii deschisi, uitandu-te in tavan, pe un cearsaf rece, la fel de imaculat. Nu se aude nimic, decat felul in care respiri.  Nu poti sa nu te gandesti ca e tipul ala de "perfect solitude", in care nimic nu te poate distrage. Un milion de ganduri iti trec prin minte si nu stii la care sa te opresti. Esti fericit, dar te simti ciudat in acelasi timp. Ai vrea sa poti sa-ti explici cum se poate sa fie asa de linsite...E atat de calm in jurul tau, nu auzi zgomotele strazii, nu-ti auzi nici macar gandurile, te detasezi total. .. si deodata, simti cum cineva isi strecoara mana peste palma ta intinsa si o cuprinde cu atata ardoare incat tresari, dar numai in subconstient. Da, atat de profund esti adancit in liniste, incat ai uitai ca mai e cineva cu tine in patul cel alb. Sau poate solitudinea aia perfecta  nu e de fapt, o solitudine perfecta. Nu ai auzit nici macar bataile inimii celuilalt, pentru ca se sincronizau cu ale tale. Sentimentul ala vag de ciudat  isi are si el locul, simbolizeaza naivitatea si frumusetea cu care un suflet pur poate iubi. 
Daca nu ai auzit bataile inimii pentru ca erau identice cu ale tale, nu inseamna decat un singur lucru. Cel de lanaga tine e ..facut doar pentru tine. Pentru ca asta e singura modalitate prin care-t poti da seama ca esti iubit si iubesti. Neconditionat si irevocabil. Fara sa porti masti sau sa incerci sa fii altceva decat ceea ce esti.
Razele stiu asta. Si lasa toti norii negri de pe cer in urma, fug mereu sa caute albastrul infinit pe care pot sa straluceasca pe veci...Pentru ca asta e frumusetea razelor... mereu o sa straluceasca, indiferent de cum arata cerul...






4 comentarii:

  1. E superba melodiaaa....Imi place la nebunie:*:*:

    RăspundețiȘtergere
  2. love. love . love. perfect love :x.

    RăspundețiȘtergere
  3. Buna Ziua!
    Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
    Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
    Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
    M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
    Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
    Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.

    www.radiowhisper.com
    Multumesc,
    Cu stimă Vlad!

    RăspundețiȘtergere

Căpşuni