duminică, 12 decembrie 2010

Perfect Threesome.

Aprilie, primavara si cer senin. O cafea servita in graba, singura, in apartamentul meu mic. Facebook, facebook. Trecuse ziua mea, tocmai realizasem ce fel de prieteni am avut langa mine timp de aproape un an, eram plictisita si n-aveam nimic de facut...Asta pana cand primesc un mesaj, in care sunt invitata la o cafea. De un tip pe care il salutam, si doar atat. Hmmm, n-am nimic mai bun de facut, deci fie, accept. Peste ceva timp ne intalnim si mergem la o cafea. Vorbarie, vorbarie, tigari si-un parc, dupa. Mirosea a frumos, si era asa de cald afara.... Incepem sa vorbim -inevitabil- despre Dragoste. Si relatii la distanta, de ce nu merg si tot asa... Inca-mi vine sa rad. Ce zambet frumos avea. Si nu numai asta imi placea la el... a avut mereu acel je ne sais quoi, acel aer de mister si Doamne, niste ochi atat de verzi si de frumosi ! 
Totul era ciudat, nu ma asteptam ca o propunere ca asta sa vina de la el. Dar, viata iti da uneori niste lamai asa de acre, ca-ti lasa gura apa si faci o limonada a-ntaia chiar daca dupa prima sorbitura te strambi ca dracu' !
Imi amintesc si de norii vulcanici, si de cum trebuia sa ne uitam la ei de pe bloc ... Ce vremuri..
Multe, multe lucruri frumoase s-au intamplat si n-as avea caractere suficiente sa scriu tot... Si mi-am amitit de ele, din cauza unui citat..."It's amazing how two strangers can become lovers...". Indeed. Pana s-o patesc si eu, nu credeam in prostii de genul dragostei la prima vedere & co. Dar pana la urma asta e. Mi-am asumat multe riscuri din cauza norilor vulcanici, dar m-am gandit ca pana la urma, totul e ca o ruleta ruseasca. Daca e sa fie rau, e. Insa in cazul meu, a fost foarte bine. Am pierdut mai multe persoane, insa am castigat  una care facea cat toti ceilalti la un loc. Viata asta! Oricat de curva ar fi, tot cedeaza si iti ofera o noapte de neuitat cateodata! Deci, pana la urma, tot iubirea, riscurile si nebunia sunt cele mai tari chestii. Si daca reusesti sa le si combini, you'll get the perfect threesome.

Concuzia? Fuck it all. Asuma-ti riscuri. Carpe Diem !

sâmbătă, 4 decembrie 2010

What I've learned from November

Un pat alb si fraged. Doar asta se afla in camera. Imagineaza-ti ca stai intins, cu ochii deschisi, uitandu-te in tavan, pe un cearsaf rece, la fel de imaculat. Nu se aude nimic, decat felul in care respiri.  E atat de ...  -Nu, nu e bine. Nu asa incepe -
Nu, nu e vara si nu te topesti pe plaja pentru ca a avut loc nu stiu ce explozie solara. Asta e o altfel de topire. Mai degraba, e o rabufnire. Inca mai vezi soarele pe cer si norii de Noiembrie sunt atat de gri si de stersi... Ca un cearsaf murdar si mototlit. Dar nu poti spune ca nu e frumos. Razele se joaca pretutindeni, se alearga printre ramurile goale ale copacilor... Hai sa ne imaginam ca razele astea doua sunt de fapt doi oameni care sunt atat de speciali, incat stralucesc. Se saruta si rad asa de tare atunci cand in sfarsit se intalnesc, incat Soarele rade si el cu toata gura si cerul gri incepe sa capete nuante de crema caramelizata. Sunt atat de frumosi, incat toti ceilalti par a fi niste biete frunze ruginite, al caror singur scop in viata e sa alcatuiasca un covor trist si sobru pe care sa calce Razele.
Sunt atat de fericiti pentru ca se completeaza perfect. Unul e naiv, celalalt stie cum sa-i apere pe amandoi. Stiu sa-si intretina fericirea pentru ca se simt bine unul in preajma celuilalt, si mereu se comporta prosteste, rad si fac glume unul pe seama celuilalt. Cand unul se supara, celalat il saruta, si trece. Cand au probleme, fug mereu unul la altul si le rezolva impreuna. N-ai cum sa  zici ca stralucesc diferit, dar poti spune intotdeauna ca impreuna au cea mai puternica lumina din Univers, desi au momente cand norii nu le lasa sa straluceasca asa de tare pe cat si-ar dori si nu se mai simt atat de speciale.
Intr-o zi s-au plictisit asa de tare sa stea ascunse dupa nori, incat i-au cerut Soarelui sa le transpuna pe Pamant, sub forma unor oameni. Soarele a incercat sa le explice ca oamenii sunt  muritori si odata transpusi sub forma lor, vor deveni la fel ca si ei. Nu a contat. Se iubeau asa de tare incat au acceptat pana si ideea ca vor muri.
Ajungand aici, s-au mirat cat de urat e. Le-a placut in schimb sa admire cerul care odata era casa pentru ei. Dar si-au continuat jocurile prostesti si iubirea lor crestea pe zi ce trece, nu mai conta nici macar ca vedeau atata suparare in jurul lor.Cel mai mult le placea noaptea. Sa stea imbratisati in pat li se parea cel mai frumos lucru.Si abia acum, continuam cu inceputul.
Un pat alb si fraged. Doar asta se afla in camera. Imagineaza-ti ca stai intins, cu ochii deschisi, uitandu-te in tavan, pe un cearsaf rece, la fel de imaculat. Nu se aude nimic, decat felul in care respiri.  Nu poti sa nu te gandesti ca e tipul ala de "perfect solitude", in care nimic nu te poate distrage. Un milion de ganduri iti trec prin minte si nu stii la care sa te opresti. Esti fericit, dar te simti ciudat in acelasi timp. Ai vrea sa poti sa-ti explici cum se poate sa fie asa de linsite...E atat de calm in jurul tau, nu auzi zgomotele strazii, nu-ti auzi nici macar gandurile, te detasezi total. .. si deodata, simti cum cineva isi strecoara mana peste palma ta intinsa si o cuprinde cu atata ardoare incat tresari, dar numai in subconstient. Da, atat de profund esti adancit in liniste, incat ai uitai ca mai e cineva cu tine in patul cel alb. Sau poate solitudinea aia perfecta  nu e de fapt, o solitudine perfecta. Nu ai auzit nici macar bataile inimii celuilalt, pentru ca se sincronizau cu ale tale. Sentimentul ala vag de ciudat  isi are si el locul, simbolizeaza naivitatea si frumusetea cu care un suflet pur poate iubi. 
Daca nu ai auzit bataile inimii pentru ca erau identice cu ale tale, nu inseamna decat un singur lucru. Cel de lanaga tine e ..facut doar pentru tine. Pentru ca asta e singura modalitate prin care-t poti da seama ca esti iubit si iubesti. Neconditionat si irevocabil. Fara sa porti masti sau sa incerci sa fii altceva decat ceea ce esti.
Razele stiu asta. Si lasa toti norii negri de pe cer in urma, fug mereu sa caute albastrul infinit pe care pot sa straluceasca pe veci...Pentru ca asta e frumusetea razelor... mereu o sa straluceasca, indiferent de cum arata cerul...