miercuri, 25 august 2010

Oare cheia asta stupida chiar e la mine?

Stiu ca nu am mai scris nimic si nu am continuat povestea, dar deja m-am saturat dracului de toate cacaturile astea poetice. De ce? Pentru ca dragostea nu inseamna tot ce scriu eu aici.Mint oameni buni, cu nerusinare chiar, despre iubire. Iubirea e cand gasesti pe cineva care iti e alaturi mereu. Si cand razi, si cand plangi pentru orice prostie.Ma gandeam acum cateva zile la vechea eu...Eram doar un copil maturizat precoce, dar care mai avea totusi o farama de optimism si inocenta in el. Cum eram eu acum cateva luni, visatoare, pufaind tigari pentru ca imi placea dansul fumului si band lapte dintr-un pahar de whisky in timp ce stateam pe jos, in bucatarie si am uitam pe geamul meu mic si urat la bezna haotica de afara...Inocenta sau stupiditate, inca nu stiu. Desigur, orice om are momentele sale de glorie, dar ... atunci incercam sa-mi formez o parere despre dragoste, singura fiind.Si totul era ca in filme, si mi se parea ca pur si simplu scenariul din capul meu se derulase pe micile ecrane asa de des, incat eram plagiatoarea absoluta.
Iar scriu ca o nebuna si nu au nici un inteles propozitiile mele, cuvintele au pornit un razboi nuclear pe hartia asta alba si fragila, atat de fragila....Poate ca sunt ca si hartia asta    Eu am fost acea hartie, iar jocurile murdare ale tuturor s-au rasfrant asupra mea, asupra copilului cu zambetul murdarit de jegul din societatea asta mizerabil de jegoasa.Da, poate e pleonasm sau orice altceva, dar pentru mine, e descrierea perfecta.
Si daca privesc si mai adanc in trecutul meu, vad un copil foarte naiv..care cauta dragostea, care crezuse ca o gasise, dar care s-a inselat amarnic.
Si poate nu voi mai reusi niciodata sa fiu iar acel copil, insa macar acum, stiu sigur ca am gasit, in sfarsit, dragostea. Prima, cea mai frumoasa.Pentru ca mereu ma face sa rad chiar si atunci cand restul nu vor decat sa ma vada plangand.
Pa lacrimi, nu mai am de cand sa ma arunc in bratele voastre...De prea multe ori m-ati spalat in sare si acum trupul meu nu mai are pielea fina. Sunt in sfarsit fericita, datorita tie, dragoste. Si e al draacului de bine, pentru ca am asteptat de mult.

11 comentarii:

  1. Capsunicooo, stai tu linistita! Cu totii ne mintim cand vine vorba de iubire. Sentimentul acesta ne acapareaza atat de tare, incat refuzam sa acceptam realitatea sau adevarul.
    O sa iti treaca pe moment, dar e posibil sa o iei de la capat. Si tot asa...

    Cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  2. Frumos scris, frumos gandit... Bravo

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Wanna : ai mare drepate, mereu ne lasam purtati de val...doar ca de data asta, valul e mai puternic ca oricand

    RăspundețiȘtergere
  4. tot timpul dupa o deceptie in dragoste, ne propunem sa nu ne mai lasam asa de usor si chiar sa nu ne mai indragostim. am ajuns la ideea ca oricat de mult suferi merita sa iubesti pentru ca e cel mai frumos sentiment posibil. oricum dragostea apare in viata ta fara sa bata la usa, tocmai atunci cand nici macar nu te astepti. ma bucur foarte mult pentru tine. inchide lacrimile intr-un cufar si lasa-le acolo. acum bucurate doar de dragostea ta!>:D<

    RăspundețiȘtergere
  5. Frumos:X.. in timp ce citeam mi-am imaginat ca e un discurs important, citit in fata a mii de oameni;))..pup.

    RăspundețiȘtergere
  6. Imi place mult ce ai scris despre dragoste.
    Bvo! Ma bucur pentru fericirea ta! :*

    RăspundețiȘtergere

Căpşuni