vineri, 7 mai 2010

Rien de nouveau ici


Noapte.Asta e acum,noapte si mai sunt si patru pereti.Patru pereti albi si frumosi,mari pe care nu e nimic.Sunt goi.Imi aduc aminte cum imi spuneai ca uneori iti place sa te uiti la ei si sa-ti proiectezi gandurile,sa-i imbraci cu amintirile noastre si sa-i faci sa rada,sa-i faci sa fie colorati si indragostiti...Parchetul asta negru,laminat e asa de rece..n-am papuci in picioare si mi-e frig.Nu am pe mine decat camasa ta pe care ai uitat-o si nu mi-am adus aminte nici eu sa ti-o dau inapoi...De fapt,n-am vrut!Imi place de ea,asa cum e.N-am mai spalat-o pentru ca mirosea a parfum,miroasea a frumos.Miroasea a tu.Mirosea...Acum doar pute.
Nu mai e nimic aici.Doar geamul asta mare si frumos,pe care pot sa am uit si sa vad lumea.Ei alearga,se grabesc sa ajunga undeva,nici ei nu stiu unde...De ce nu stau sa priveasca?Eu as privi luminile si m-as pune pe podul ala de lemn de peste raul imens din fata mea...As sari in apa si as inota,as inota cu gandurile mele,auzind zgomotul apei ce seamana cu o melodie cantata lent,dar ciudat de frumos de un pian acordat perfect.Si ce frumoase sunt mainile alea!Ce frumos esti tu...cat erai de frumos...As sta,serios,as sta...dar nu am cum sa ies.
Acum sunt doar cei patru pereti.A aparut de undeva si o tigara,deja aprinsa.Trag din ea incet si suflu fumul cu incetinitorul si ochii inchisi.Inima mea bate iar ca o nebuna si dorinta de a pleca din inchisoarea asta devine si mai arzatoare.Claustrofoba!Sunt claustrofoba!Sau poate..poate doar am innebunit?Oricum nu-mi pasa...Mai trag un fum si ma uit iar la peretii astia.Incerc sa-mi dau seama pe care dintre ei era usa..Cacat,nu e nicio urma...Inca  mai caut,tot in zadar.Doamne,ce repede uit.E geamul!Usa era pe peretele din fata geamului....Da,acum imi amintesc...Erau doar usa si o masuta mica din lemn de nuc,cu un sertaras si picioare frumos curbate,iar pe ea era asezata o vaza.In fiecare zi imi puneai alte flori.Dar eu nicidata nu le aruncam pe cele vechi.Niciodata...
Langa geam aveam patul,patul nostru moale cu cuvertura albastra...era ca un cer de vara,si pernele erau norii.Chiar erau ca norii,albe si pufoase.Se asorta frumos cuvertura noastra cu lalele din vaza.Sau cu trandafirii...Sau cu orice floare rosie pe care iti placea sa mi-o aduci.
Mai tii minte cat de mult te-am enervat cand am facut colajul ala cu pozele mele frumoase si l-am lipit pe peretele ala gol,care e vecin cu geamul si usa?Ai urlat la mine asa de tare incat a si cazut o poza de pe el.Si cand ai vazut cat inseamna pentru mine,m-ai luat in brate si ti-ai cerut scuze.Da,da,exact ca si cu covorul ala muist...ala caruia i-ai dat foc intr-o zi de joi.Da chiar,azi ce zi e?N-am calendar dar ma uit la o poza cu tine si realizez ca tot joi e...Ce ciudat,ma simt de parca ar fi vineri...Si azi s-a facut un an de cand covorul nu mai e.Poza e alb negru si esti asa de frumos in ea...Stai cu chitara ta-pe care sunt asa de geloasa- in brate si te uiti la mine zambind..Imi amintesc cand ti-am facut poza asta,doar ce-mi luasem aparatul cel nou,care acum e vechi,si radeam ca o cretina.Aveam pe mine tot camasa asta si doar atat.Nici atunci n-aveam papuci,dar imi era bine.Nici frig,nici cald.Ma zbenguiam ca o nebuna,cu tigara-n coltul gurii si faceam poze peste tot.Dar tot tu erai atractia principala...
S-a dus tigara...iar am ramas decat eu si peretii.Oare unde mi-e oglinda?Vreau sa vad daca mai am ochii verzi si parul roscat.Nu mai e nici oglinda.Ai spart-o tu,cel mai probabil.
Nu mai e noapte.Afara e soare dar cand ma uit in camera sunt tot peretii albi si atat.Nu tu pat,nu tu vaza cu flori,nu tu colaj cu poze frumoase,nimic.As vrea sa pot sa dorm macar,daca nu mai am usa. si nu pot sa plec.Locul asta e o ruina.De cand noi nu mai e,s-a dus totul.Intrebarea mea,care ma macina intr-una de aproape un an si o zi este cum de au disparut asa,toate?Intai chestiile sentimentale,apoi cele materiale.Unde?Si cand,ca eu am fost aici in tot timpul asta.Poate te-ai suparat ca ma aranjam mereu si de aia ai si spart oglinda,dar nu trebuia sa reactionezi asa.

Acum stau si ma intreb,Tu oare unde esti?

2 comentarii:

Căpşuni