luni, 15 martie 2010

Pentru ca asa ma simt ori de cate ori ne certam...


Tic tac tic tac tic tac tic..la infinit.Nu am reusit sa numar toate bataile ceasului,insa pot estima ca au trecut cateva ore bune,patru sau chiar cinci.Cu fiecare zgomot al secundarului deveneam din ce in ce mai calma,secam si mai mult rezervorul de lacrimi amare...Totul mi se parea Machiavelic.Ma durea sufletul ingrozitor si fiecare vorba pe care mi-o spunea ma durea la fel de rau ca o palma.Si toate astea doar pentru ca mi-a zis ca nu-i mai pasa de mine,tocmai cand totul era asa de frumos in viata mea...
As vrea sa ninga,sa planga Zeii din Ceruri cu atata patos incat lacrimile lor sangerii sa curga asa de repede pe Pamant,sa se transforme in fulgi de zapada..As vrea ca fulgii astia sa cada usor-usor pe mine si pe Tristetea mea si sa ne striveasca incet pana murim amandoua imbratisate,sa uite tot Universul ca am existat vreodata.
As vrea sa vina Speranta la mormantul meu parasit si sa-mi aduca trandafiri albastri.Sa le rupa petalele ,uan cate una si sa le presare peste corpul meu alb si gol...Apoi sa-mi sfasaie aripile de copil frumos si sa zboare pana la Dumnezeu.Sa se inalte agale,ca o dara gri de fum innecacios de tigara si sa ma lase sa ma odihnesc in pace.
As vrea ca Sufletul meu sa fuga repede-repede prin gaura inimii mele frante,pana n-or sa-l prinda demonii din lumea asta gri si deformata cu falsa aroma orientala.

Eu nu mai am sange,s-a scurt tot pana-n adancurile fierbinti ale Pamantului si s-a contopit cu lava,asa de infierbantat era...Dar imi pot auzi oasele cum pocnesc in timp ce demonii astia negri din Lumea Deformata joaca dansul infrangerii pe coloana mea firava.Visele mele se inalta in neant ca o gura de fum suflata de un actor grabit,se risipesc aiurea pe cer.Ciudatul demon cu chip de grifon zboara repede si le strange pe toate de pe norii pe care au aterizat,saracele.Se bucura,pot sa-i vad ochii insangerati cum sclipesc,apoi le indeasa intr-o cutiuta rosie,de lemn si fuge asa cu ele pana nu stiu unde.
Acum nu a mai ramas decat praf alb si sclipicios din oasele mele.Nenorocitii astia ma trag pe nas de parca as fii cea mai pura cocaina de pe lume si rad de existenta mea seaca.Apoi pleaca.

In sfarsit,e liniste aici,in micul meu sicriu urat si murdar.Pacat doar ca nu a mai ramas nimic din mine.Oase,sange,carne,vise,nimic.Singurul lucru pe care il mai pot face este sa ascult linistea.Si in linistea asta aud ceva,ceva care cade din Inalturile Cerurilor si aterizeaza pe mormantul meu.Apoi imi dau seama ca e un trandafir.Chiar daca-i rosu si-ofilit mie imi place,pentru ca e de la tine scumpule.Cazatura e acompaniata de zgomot de simfonie dezacordata,ceea ce-o face si mai putin placuta...Dar imi da puterea sa doresc din nou.
Imi pot auzi aripile mele frumoase cum se rup de trupul hidos al Sperantei si zboara ca nebunele pana la mormantul meu.Zapada Zeilor s-a topit,dar trupul neinsufletit al Tristetii inca zace acolo.Pe ea nu au vrut-o demonii.Din adancurile fierbinti ale Pamantului sangele meu se inalta ca nebunul si toti vulcanii din lume erup.Atunci,demonii negri explodeaza de la supradoza si tot praful magic iasa si se intoarce si el la mormant.
Apoi,ca totul sa fie perfect,sa vii tu dragul meu si cu un simplu cuvant magic,sa ma creezi din nou sa ma faci Eva ta si tu sa devii Dumnezeul meu..Sa mergem impreuna la Demonul cu chip de grifon si sa-mi sarut visele inapoi de la el..Tu sa nu fii gelos deloc si cu o simpla privire sa-l faci sa moara doar pentru ca i-a fost dat sa vada atata frumusete..La final,sa plutim amandoi pana la adanci batraneti in Univers,ca niste plasmuiri perfect cu stralucire de diamant si miros de capsuni ce suntem...Sa rada Zeii cu gura pana la urechi si stralucirea perlata a dintilor lor perfecti sa devina Soarele nostru etern si Fericirea...
Si toate astea sa se intample doar pentru ca vreau...pentru dragostea mea de copil naiv pe care o sa ti-o port mereu...pentru lacrimile de acum si hohotele de ras de cand o sa fiu mai mare:).




P.S.:Scris dupa o cearta cu cea mai buna prietena a mea,mama.Imi pare rau ca te-am facut sa suferi din nou si iti multumesc ca te intorci intotdeauna si ca iti pasa asa de mult.Tu nu esti doar "mama".Asta e un cuvant urat in comparatie cu valoarea ta.Orice femeie poate spune ca e mama,nu multe isi iau rolul in serios....Fara tine,nu stiu ce as fii acum...M.L.Y.L.T.

Un comentariu:

Căpşuni