vineri, 19 martie 2010

Autumn leaves are falling into my soul


Inceput de toamna,undeva in Gara de Nord.O banca verde,cu vopse cojita se arata undeva,pierduta parca printre peroane si trenuri...Orasul si-a pierdut din culorile neon ale verii ce abia trecuse,auriul a inceput incet,incet sa-si arate suprematia,vantul a devenit rece,nu cum era odata,o adiere placuta intr-o zi caniculara...Dar inca e destul de cald,de frumos.Azi,pe zi,Soarele a facut legea.Toata lumea s-a ivit afara,prin parcuri,pe strazi,cu ochelari de soare,imbracati care mai de care mai colorat,doar ca sa-i faca-n ciudata Toamnei,sa-i arate ca nu o vor azi.
Asa fusese si ea astazi.Isi luase ochelarii ei frumosi,stil wayfarer,Mp3-ul si plecase.Apartamentul ei nu o mai atragea cu nimic.Nici macar locul de citit,pe care si-l facuse special in geam nu-i mai placea.Azi,nu era chiar asa de cald si se gandise ca o plimbare nu-i strica.Nu mai iesise din casa de cateva zile,pentru ca el avea nevoie de ea ca de un drog.
Acum e seara si ea sta pe banca aia verde din Gara de Nord.E trista si asculta Te Amo de la Rihanna.E trista pentru ca Drogatul va trebui sa plece la dezintoxicare.Sau cel putin asa crede ea.Nu poate sa se gandeasca decat la noaptea de dinainte de azi...

-Cat esti de frumoasa!
-Ce-ai ma?
-Nu stiu.Dar tu esti frumoasa.
-Nici macar nu sunt machiata..
-Esti o proasta!Esti frumoasa asa,nemachiata si goala,cand stai la geam si te uiti la luna.Tu nu ai cum sa te vezi,dar razele ei cad asa de frumos pe tine.Iti vad de aici,din pat sclipirea verde a ochilor.Esti asa de naturala!
Se duce si ii fura tigarea,trage un fum,apoi i-o stinge pe piept.
-Nu ma mai face proasta!Tu esti ala prost,pacat ca nu-ti dai seama!

Tacere.Renée se uita la Drogat de parca ar fi vrut sa-l ucida.Statea intinsa pe o parte pe covorul din fata geamului ei imens si incerca sa se ascunda dupa draperia alba.Inainte,asta era jocul ei preferat.Se juca asa pana Drogatul nu mai rezista si fugea la ea sa o sarute...Asa era inainte.Acum,nu mai e nimic.Parul ei saten si incurcat cadea in cascade pe umarul drept,se oprea pe undeva pe covor.Ar fi vrut sa ploua,sa deschida geamul si sa simta esenta de puritate cereasca din picaturile ce-ar fi cazut ca o avalansa pe trupul ei.
Se simtea ca un demon.Si intr-adevar,asta era.Nici macar nu arata ca un om.Avea o frumusete aparte,ca de vampir,dar cu o puritate inexplicabil de ciudata.Piele alba perfecta si moale,trup firav si oase sublim conturate de o dara de lumina,oricat de subtire ar fi fost...Buze pline si dinti perlati,ascutiti.Unghii mici,dar care zgaraiau pana la sange.Putea sa priveasca un om ore in sir si sa taca.Stia exact cand trebuie sa vorbeasca si cand nu.Era naturala,dar ii placea sa fie frumoasa.Nu folosea niciodata decat creion dermatograf negru si rimel.Isi contura ochii ca o felina,intotdeauna cu codita dubla,.Ii placea sa se prosteasca dandu-se cu ruj rosu,dar ii statea urat.Era singura femeie cu adevarat frumoasa si pura-pe care rujul rosu o putea face sa para ieftina-pe care o cunoscuse Drogatul vreodata.

Dar el o placea asa cum era.Pentru ca stia ca in adancul sufletului ei si ea il iubeste.Se mira doar cum de o femeie ca ea s-a uitat la unul ca el.Era inalt si destul de slab,avea par negru,cret si incalcit si ochi aprope gri,dar erau stersi si tristi.Ea devenise drogul lui de prima data cand o vazuse la facultate.Se indragostise de ea cand o vazuse pe scena,repetand pentru o piesa.S-a pus undeva in primele randuri si a inceput sa o desenze.Vazand ca e privita insistent,
Renée s-a dus la el sa vada ce face.Cand a vazut desenul,o lacrima a inceput sa alunece inconstient pe obrazul ei rozaliu.O desenase stand pe scaun,simplu,spunandu-si replicile.Dar aripile de inger erau mult prea perfecte.
-De ce inger? a intrebat cu mirare.
-Nu stiu.Eu desenez ce vad si ce-mi place.Eu asa te vad,chiar si acum.
Sarut.Tacere.Apoi au plecat si au ramas impreuna pana acum.
Se iubeau nespus de mult,spre mirarea celorlati.Nu le pasa de nimic.Traiau cu aer,dragoste si tigarile lui.Ea nu fuma,nu-i placea aroma acra de tutun.Din cand in cand,lua o tigara incercand sa-l imite pe Drogat.Isi ciufulea parul ca sa semene cu al lui si incepea sa pufaie ca nebuna,facandu-se ca deseneaza ceva.Apoi ii arata plansa,pe care scria de fiecare data,cu majuscule si cu un scris indescifrabil, "te iubesc".
O lua in brate si stateau asa,ore in sir,uitandu-se unul la altul.


Noaptea asta e ciudata.A pornit ciudat de cand ea a venit si nu s-a dus la geam.
-Ce e cu tine?
-Nimic..as vrea doar sa fac ceva nou.Nu stiu ce inseamna nou,doar ca simt ca ceva se schimba in mine.
-E..esti biine?
-Da.Nu schimbare fizica.
-Aaaa!M-ai speriat.
- :)..
-As vrea sa te sarut ca un diavol acum...zise el in timp ce tragea cu pofta din tigara lui.
-Nu poti,scumpule..
-De ce?Nu ma lasi?
-Nu..nu ai cum sa ma saruti ca un diavol.Diavolul e rau,probabil ca sarutul lui ar fi acid,ar aduce sfarsitul unui muritor...Tu ma saruti ca un trandafir..adica atunci cand te sarut simt ca as saruta un trandafir.Ai cele mai fine buze din lume...ca cel mai desavarsit trandafir albastru.
-Every rose has it-s thorns..
-I love your thorns.
Apoi se duce la el si ii ia tigara.Spre surprinderea lui,nu incearca sa-l parodieze.Trage din tigara dar nu pufaie.Inhaleaza fumul si-l tine in piept mult inainte sa-i dea drumul.Ca un om lacom ce a gasit fericirea si nu vrea sa o imparta cu nimeni.
-Te iubesc,zise Drogatul,sfasaiat.
-Si eu te iubesc,dar va trebui sa plec.
-Cccumm?vocea-i tremura.Nu ii venea sa creada ca se intampla acum,cand totul e perfect.
-Nu mai pune intrebari.Ti-am zis,ceva se intampla cu mine.Te-am iubit,acum uita-ma,eu trebuie sa plec.
Si fuge sa-si ia lucrurile.Peste 15 min,e deja afara.El ii fura locul din geam si se uita la ea,implorand-o din priviri sa nu plece.
Ea se urca-n taxi,ii trimite un sarut si pleaca.
-La Gara de Nord,va rog!

Si acum,am ajuns de unde-am plecat.Ea e distrusa,se vede pe tenul ei perfect care incepe sa se innegreasca pe langa ochi,de-atata plans si oboseala.Se urca in primu tren care vine si inchide ochii.Odata ajunsa la destinatie,coboara din tren si se opreste pe prima banca pe care o vede.Nu mai suporta,deja durerea o copleseste.Inchide iar ochii,si isi vede filmul cum se deruleaza mult prea rapid.Apoi,isi scoate aripile si se inalta la cer.
A doua zi,Drogatul a gasit o scrisoare in posta.Nu avea nicio tragere de inima sa verifice cutia postala in dimineata aia,dar ceva i-a atras atentia.Era o pana.O pana perfect alba si frumoasa.Grabit,a luat cheile si a rupt plicul.Apoi,fara sa respire macar,a citit randurile scrise ininteligibil,pe care doar el le putea descifra:

"Eu nu sunt om.Eu nu sunt nici inger,dar mi-au crescut in sfarsit aripile pe care numai tu puteai sa le vezi.A trebuit sa plec pentru ca numai oamenii speciali au dreptul sa traiasca alturi de mine,restul nu au voie sa ma vada.Mai sunt si altii ca mine,insa eu am fost pentru tine.De ce?Pentru ca eu sunt singura care L-am implorat pe Cel de Sus sa-mi permita sa iubesc un muritor.Te iubesc,dar acum trebuie sa mor.Viata mea e mult mai scurta decat a voastra,desi sunt nemuritoare.Rolul meu s-a sfarsit.Ti-am lasat sufletul meu pe plansa din sufragerie.Cand simti nevoia,du-te si vorbeste-i.Te voi asculta mereu.
."

Cu inima franta,a fugit pana in apartament si apoi la plansa indicata de ea.Acolo a gasit o inimioara desenata prosteste cu ruj rosu,ce avea un chistoc de tigara infipt in mijloc.Atunci,a stiut ca Renée nu mai era.Deloc.Serios,chiar nu mai era.Dar si-a dat seama cat noroc avusese cu dragostea ei.
Asa ca s-a hotarat sa ramana cu amintirile,cu replicile ei de fetita cuminte si educata,cu sarutarile ei de demon dresat.Pentru totdeauna.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Căpşuni