miercuri, 17 martie 2010

Carpe diem.


Ploua,dar e frumos afara.Ploua de parca Zeii si-au dat seama ca pamatul asta ars de atata Soare diabolic cere cu disperare putina apa ca sa se hidrateze,insetat fiind.Mi-era dor de o vreme ca cea de azi.Imi aminteste de vara trecuta cand eram cu tine si ne-a prins ploaia in timp ce ne plimbam prin centru.A fost asa de frumos..Stropii cadeau atat de energic,de sublim.Parca era o ploaie de sarutari ale unui orb ce n-a mai vazut niciodata un trup voluptos de femeie frumoasa.Dar niciun sarut nu se poate compara cu al tau.Tu esti singurul care ma face sa simt un fior in intregul corp atunci cand incepi ritualul asta sfant al sarutului.La tine nu e ceva banal,e ca o intreaga succesiune de elemente menite sa ma fac pe mine sa innebunesc.
La inceput,iti atingi usor de tot buzele de ale mele si te joci asa pana vezi ca incep sa t musc de buza inferioara.Apoi incepi sa ma saruti mai repede.Din ce in ce mai repede.Iti pui mainile pe umerii mei si trasezi cu degetele o harta imaginara de la bratele mele pana la linia decolteului.Apoi nu te mai poti abtine si incepi sa te joci cu parul meu.Imi place cand imi iei cate o suvita si incepi sa o rulezi pe deget.Dupa, trebuie sa ma iei in brate.Am nevoie de o gura de aer, si te enerveaza asta.Ochii tai caprui cu cerculete imi arunca acum fulgere blestemate.Stiu ca nu-ti place si sincer,o fac intentionat pentru ca ador sa te vad cum te enervezi gratuit.Esti asa de frumos cand faci grimasa aia stupida,incat nu ma pot abtine si te sarut si eu.Dar eu sarut diferit.Cazi la podea si ramai acolo,cad si eu langa tine...Si apoi realizam ca asta a fost mereu casa noastra,indiferent de ce ar zice altii.Cerul era tavanul nostru pictat cu vise,strada era parchetul nostru laminat,modern,de culoare gri,strazile erau celelate camere in care nu intram niciodata...Mereu stateam pe podea,privind spre tavan,gandindu-ne unul la altul.Iti placea sa imi asculti bataile inimii.Obisnuiai sa-mi zici ca dupa ce ma saruti,inima mea are ritm de drum'n'bass.
Si-apoi radeai ca un nebun,de fericire ca imi creezi senzatia aia.Imi ingropam fata in umarul tau cu miros de fericire si ramaneam asa pana adormeam.A doua zi,ma trezeam de fiecare data intr-un pat alb,intr-o camera si mai alba,intr-un nor perfect de fum de tigara.Tu stateai in geam,linistit,cu tigara in mana si te uitai la mine.Erai doar o silueta neagra,pentru ca lumina batea de afara.Insa puteam sa jur ca de cate ori ma uitam la tine,iti vedeam aripile pufoase pe care intotdeauna ai incercat sa le ascunzi de mine.Ha!! Mereu am stiut ca am dreptate.Esti un ingerrr!Unul adevarat.Si esti al meu...Sau cel putin,erai.

Noroc ca azi ploua si pot sa aduc la viata amintirile astea.Din pacate,iar se repta acelasi film alb negru de doi lei bucata,film pe care l-am vazut pentru prima data atunci cand ai plecat.Viata mea a inceput sa fie destul de ciudata.Azi,iar m-am trezit cu un nor gros de fum in camera.Imi place sa simt aroma de tigara dis de dimineata.Ma rog,cand ma trezesc,pentru ca la mine,dis de dimineata inseamna 11:00.Ma aduce oarecum cu picioarele pe pamant.Desi e ciudat,pentru ca eu nu fumez.Ei,uite ca de data asta sunt ametita.Abia pot merge.Sunt beata,beataaaaa crita de atatea vise si amintiri ce ma bantuie mereu.
Pentru ca tu dragul meu iubit cu ochi caprui cu cerculete,cu miros de fericire si zambet de diavol cu aripi de iubire,nu existi inca.Mi-e dor de tine!

Un comentariu:

Căpşuni