miercuri, 31 martie 2010

Return to innocence.


Angela e frumoasa.Toata e frumoasa, cu parul ei lung si saten, cu ochii aia mari de papusa care te fixeaza si nu-ti mai dau drumul, in rochita ei alba.E ca un vis de primavara cand o vezi zambind.Are niste gropite asa de dulci care ii scot in evidenta perfect dintii ca niste perlute..Ochii sunt ca o gaura neagra,cand te fixeaza cu privirea nu ma poti scapa..Te uiti in gol la albastrul lor perfect si incerci sa-ti dai seama daca ceea ce se observa acolo, in mijlocul cel mai indepartat al pupilei,e sufletul ei innaripat care striga dupa ajutor.Poate ca asta e,de fapt Angela,o umbra a unui suflet fericit ce si-a pierdut de mult stralucirea...
Obisnuia sa rada mereu inca de cand era mica.Te fermeca doar cu asta.Ii placea sa faca tot felul de prostioare,sa fuga de acasa dimineata la verisorii ei si sa se intoarca acasa abia seara tarziu,cand se satura de-atata joaca.Parintii o certau mereu,dar a doua zi ea facea tot ceea ce stia...Nu-i pasa de nimic,era doar un copil care se bucura de tot ceea ce viata ii oferise.Ii mai placea sa dea foc la bani,banii care erau inainte,de hartie,pentru ca ardeau cu flacari colorate si o fascinau.Erau flacari rozalii care se faceau albastre si verzi,ca si cand un magician ar fii spus cuvinte magice neintelese de ea,pe rasuflate.Iarna,nu statea aproape deloc in casa.Toata ziua o gaseai la sanius.Cand venea vorba de facut oameni de zapada,era prima!Luptele de pe frontul inzapezit o aveau mereu invingatoare...dobora inamicii cei mai aprigi,pana si baietii mai mari..chiar daca asta insemna ca trebuie sa le dea si cu pietre in cap.
Timpul a mai trecut si fetita cu ochi frumosi a devenit o domnisoara gingasa si perfecta.Avea parul la fel de frumos si ochii ii luceau acum mai tare ca niciodata.Avea 15 ani si i se parea ca viata i s-a inclinat chiar in fata,saruntandu-i talpile albe.II placea sa citeasca mult,sa stea in patul ei mare si frumos de langa geam toata ziua cu o carte buna pe care nu o lasa din mana decat dupa ce o termina.Ii placea sa se plimbe si sa doarma in iarba,in livada din fundul curtii.Ii placea sa-si cumpere o gramada de rochite,in special albe pe care sa le probeze ore-n sir in fata oglinzii.
A mai fugit putin timpul si acum are 23 de ani...Incepe sa dea piept cu viata si nu-i place.Inca nu l-a intalnit pe acel cineva,de fapt inca nu intalnise pe nimeni iar examenul pt admiterea la facultate il picase.Se simtea singura si neintelasa.Adevarul e ca nu era constienta de greutatile vietii,datorita parintilor care mereu i-au oferit tot ceea ce si-a dorit si au menajat-o de la multe lucruri.Lectille din scoala vietii nu le stia pe de rost,pentru ca nu fusese niciodata acolo.Ba chiulea,ba nu o lasau parintii pe motiv ca e bolnava...cine stie.Pacat doar ca se simtea asa de singura.Ochii ei nu mai straluceau si incepusera sa devina gri.Slabise mult si era ca o umbra.
La 24 de ani era o roscata frumoasa si sigura pe ea,desi nu avea pe nimeni,.Pielea ei alba contrasta perfect cu parul aprins.Inca il avea lung si putin cret.Valuri rosii ii cadeau in cascade pe umerii mici si firavi.Bratele ii erau acum asemenea unei salcii..miscarile pareau fluide,neomenesti.Inca purta rochitele alea albe cu guler care se inchide frumos pe gat,cu maneci bufante,rochitele stramte in talie,lungi pana  putin deasupra genunchiului...rochitele copilariei si ale adolescentei.Inca erau un copil prins intr-un trup frumos de femeie proaspat coapta.Si atunci,l-a intalnit pe el,cel care trebuia sa-i fie sufletul pereche,pe veci.S-au casatorit dupa doar trei luni pline de iubire iar dupa un an a urmat sa apara si rodul iubirii lor.Un fruct micut si frumos,cu ochii verzi si par blond ca un apus in Vama.Au mai trecut anii,ei au imbatranit,fetita a crescut si a devenit exact ca mama ei.Era la fel de vioaie si frumoasa,avea ochii la fel de luminosi ca taica-su' si restul de la mama ei.
Acum,ea avea 15 ani si incepea de pe acum sa dea de greu.Incepuse sa-si piarda prietenii din cauza unei intruse care le baga numai tampenii in cap si ii destrama incet,dar cu grija.Se saturase de tot.Pe parinti ii mintea cu multe,desi ei aveau incredere in ea.Nici macar baiatul cu cerculete in ochi care o iubise odata si pe care ea inca il iubea nu mai era alaturi de ea.Il facuse sa sufere cand il lasase pt alt tip care nu merita nici macar ca ea sa stea de vorba cu el.Nici acum nu putea sa-i uite privirea aia care ii ajungea pana-n vene,ii facea sangele sa circule invers...ii facea respiratia si mai greu de dus la capat.Cu fiecare suflare se simtea sufocata,ca si cand ar fii tras adanc dintr-o tigara puternica,nestiind sa fumeze..Doar pe el,pe baiatul cu cerculete in ochi il mai vroia alaturi.
Pana intr-o zi de primavara cand nu a  mai suportat.Mergea pe strada si se uita la copacii care infloreau.Era exact ca mama ei,roscata si ea cu par nu asa de lung dar tot cazand in valuri pe spate,cu rochie frumoasa,tot alba dar mai scurta si fara gulerul acela ridicat.Purta tenesi pt ca pe tocuri era mult prea inalta.Dar era tot frumoasa.Ochii ei erau pusi asa de frumos in valoare de machiajul cu dermatograf verde deschis...semana perfect cu irisul ei imens ce se intindea pe langa pupila aproape inexistenta.Mergea si se gandea la tot ceea ce se intamplase si se simtea coplesita.Macar reusise sa se impace cu parintii.Prietenii ei erau doar niste falsi,asa ca a decis ca pe unii dintre ei sa nu ii mai bage-n seama,asa cum au facut si ei cand ea a plans si a suferit din cauza lor.Pe baiatul cu cerculete-n ochi a ecis sa-l lase in pace,pana la anul cand poate ceea ce au avut mereu va izbucni din nou,se va aprinde iar focul si de data asta nu il va mai stinge pentru o alarma falsa.Asta e,timpul le rezolva pe toate.
Deodata,vantul incepe sa bata si din pomi se scutura sute de petale,ca sakura din Japonia...un vis sublim cu miros de proaspat si de furmos,care cade in valuri relaxante pe parul ei rosu.Se aseaza pe o banca exact de langa un copac imens si inflorit si inchide ochii.Simte esenta de simplitate dar si pe cea de regret in acelasi timp.Se decide ca e timpul sa-si ingroape toate sentimentele nutrite pentru cei ce nu merita si s-au folosit de bunatatea ei.Se decide sa nu mai fie asa de buna cu toata lumea,sa nu ami minta si sa isi aleaga pritenii cu atentie.Se decide sa nu isi ami arate asa de repede sentimentele pentru persoana pe care o iubeste si sa nu mai puna suflet asa de mult decat la scris.Si imediat ce-si deschide ochii,soarele-i inunda irisul si il face parca si mai verde.Parul ii ia foc si un zambet i se asterne lin pe fata.Simte,simte ca va reusi.Stie doar ca timpul le va rezolva pe toate....
Si-au mai trecut doua saptamani si totul e bine.Cu parintii e ok,prietenii au incercat sa se intoarca la ea dar nu le-a mai permis nu si-a mai permis sa mai sufere...scrie mai mult si mai frumos ca niciodata iar pe baiatul cu ochii cu cerculete a inceput sa-l uite.Viata e frumoasa,doar pentru ca ea vrea asta.Ea poate.Ea a reuist.Ea e in sfarsit fericita.


duminică, 28 martie 2010

Dor...

 

 Dor de lucruri simple.De prietenii care s-au schimbat şi nu-i mai recunosc,de hohotele de râs,de muzică bună,de fluturaşi în stomac,de soare,de cafeaua cu Rud de altatdata,dor de tot.Dar,totuşi,viaţa încă e frumoasă...Vine vara.Trec toate.Vara rămâne în suflet.Vreau să fie vară acum,în sufletul meu.Vreau degeaba!
 
 Mulţumesc lui Offshore pentru melodie,am găsit-o la el pe blog şi m-am îndrăgostit de ea pe loc.
 
 So,where did your hearts go missing?

miercuri, 24 martie 2010

Tema la Romana.

 Azi chiar nu avea niciun subiect interesant despre care sa scriu,pana am deschis manualul si am vazut ce tema am la romana.Cerinta suna cam asa:"Imaginati-va o poveste in care un personaj nonuman din camera voastra povesteste o imtamplare cu voi la care a fost martor.Scrieti-l pe maximum o pagina sub titlul  X are cuvantul."
 Deci,sa incepem...


Era o dimineata placuta de Martie,putin diferita fata de celelalte,insa.Aseara am stat pana seara tarziu ca sa citesc,desi era Miercuri.Sperand ca Soarele va reusi cumva sa ma trezeasca,inainte sa ma pun in pat am dat la o parte draperia de la geam,lasandu-l fara nimic pentru ca razele Soarelui sa poate sa patrunda mai puternic.Si se pare ca am avut dreptate...Pe la 7:00 dimineata era un Soare frumos care-ti zambea cald,urandu-ti un "buna dimineata" proaspat si luminos.Razele lui imi cadeau suav pe fata,imi facea parul sa capete o mie de nuante de sclipiri jucause de dimant.Si ma trezea prin simpla lui prezenta feerica.Insa mare mi-a fost mirarea cand am observat ca Tigrut,ursuletul meu de plus pe care il aveam,practic,de cand am venit pe lume,a inceput sa clipeasca,uitandu-se la mine,fermecat.
-Doamne,spune-mi te rog ca inca dorm....te rog,te rog,te rogggg...nu am innebunit...nu am innebunit...Imi repetam incontinuu frazele in cap,sperand totusi cu sete ca nu era adevarat.
 -N-ai innebunit,eu am prins viata in sfarstit!
-Nu ai cum!Eu inca visez si asta se intampla in capul meu...doar in capul meu..
-Neah,daca vrei te ciup sa vezi ca-i pe bune...si cu labutele lui fara gheare incearca zadarnic sa ma ciupeasca.Epic fail.
-Asta inseamna ca e un vis sau ca e realitate?
-E realitate papusa...acu' hai trezeste-te si du-te sa te pregatesti pentru scoala...apropo,ai o tigara?
-Cat tupeu!!! Stii bine ca nu fumez..si am duc sa ma pregatesc cand vreau eu!
-Ehh...ziceam si eu,ca deja ai pierrdut prea mult timp palavragind cu mine...Doamne,ce-ai crrescut!
-Mda,nu prea pot sa zic acelasi lucru despre tine...
-Ahhahaha,ma tavalesc pe jos de ras...ai grija printeso,ca tot eu te am la mana..sunt mai periculos decat crezi
-Waaaaaa....ce-mi faci,ma ataci cu ghemotoacele tale de bumbac?
-Gandeste-ti bine la ce-ti spun..eu in tot timpul asta am vazut tot ce s-a petrecut aici,doar ca acum am fost convins ca esti pregatita sa afli totul...deci,tot eu sunt mai smecher papusa,daca e s-o luam asa.
-Nu-mi mai spune papusa!!!Esti doar un animal de plus,ce-ai fii putut sa vezi asa de important?
-Tare amuzanta esti ...pai te-am vazut facand absolut orice in toti anii astia...si pot sa spun ca te-ai schimbat mult..-apoi,scanandu-ma cu margelele pe care le avea pe post de ochi..foarteeeee mult.
-Nesimtitule!Lasa-ma-n pace!
-Ziceam si eu ... dar imi placeai mai mult cand erai copil...imi aduc aminte si acum cu placere cand te-au aduc prima data acasa...erai asa de curioasa,priveai totul in jur,dar totusi asa de cuminte.In prima ta seara ai plans mult si atunci am facut noi cunostiinta.Mami tau m-a pus langa tine si tin minte si acum felul in care te-ai uitat in ochii mei...erai asa de frumoasa !
-Inca un compliment nesarat?
-Nu...doar amintiri pe care nu am sa le uit niciodata...
-Auzi,da'tu ai creier?
-....
-Bine,scuze...
-Asa mai merge.Pai,presupun ca am.Si sa stii ca ma doare cand ma arunci jos din pat noaptea..
-Eh,n-ai vrea sa am grija de tine si-n somn!?
-Daca ma gandesc mai bine,parca totusi imi place ca ma tii in brate tot timpul..
-Pai vezi!Eu ma duc sa ma pregatesc pentru scoala,iar am istorie prima ora si daca intarzi 3 secunde jumate imi iau absenta...
-Eu o sa ma intoc inapoi..inapoi de tot..inainte sa plec vreau doar sa stii ca mi-a placut sa ma uit al tine evoluand in toti anii astia..
-Si o sa ma mai vezi..nu o sa ma despart de tine niciodata..te iubesc!
-Si eu...apropos,renu' ala din geam zice ca vrea si el o pereche de ochelari de soare...cica nu prea mai suporta razele lui nocive

-Bine,bine,am sa-i pun...


Si-apoi plec.Cand ma intorc in camera,inca am dubii daca a fost un vis sau nu...Totusi,ii pun renului din geam niste ochelari de soare.Nu stiu sigur daca a fost asa sau nu,dar parca a zambit putin in momentul in care i-am pus la ochi.M-am simtit mai bine in ziua aceea...


So,ce nota i-ai da,daca ai fii profesorul meu?

marți, 23 martie 2010

Eu.

Ma scarbeste pur si simplu gandul ca nu mai pot sa fiu copil.Gandul ca societatea asta m-a facut sa ma maturizez mult prea devreme.Gandul ca viata mi-a dat deja mulllteee palme....Stiu ca suna ca un cliseu,dar nu e.Nimeni nu ma cunoaste cu adevarat si poate ca gresesc acum,cand scriu randurile astea pline de ...nici macar nu stiu sa descriu sentimentul.Vorbesc cu un om cu minte,desi are doar 21 de ani.A avut o viata frumoasa,a fost smecher si a stiut cum sa profite de inteligenta lui rasunatoare,s-a distrat la maxim dar acum a realizat ca e varsta la care trebuie sa inceteze cu toate astea.Ma citeste ca pe o carte deschisa,desi m-a vazut doar de cateva ori in viata lui,intr-un mediu in care ma duc numai ca sa ma distrez.Si el imi spune ca inteligenta mea promite,la fel ca multi altii -si cand zic multi altii nu am refer la copii d 15-16 ani.
Toata discutia asta  porneste de la asemanari.Imi spune ca seman cu el in anumite privinte si are dreptate.Si eu stiu sa fiu parsiva cand vreau,dar la mine se aplica numai la scoala.Impusc notele si invat doar la materiile care imi trebuie pentru mai tarziu.
Continuam sa vorbim si ajungem la subiectul controversat :Romania.Si eu si el vrem sa plecam cat mai departe de aici.Tintim la visul american sau macar la Europa civilizata,dar nu am fost tot timpul asa,cel putin nu eu.Acum ceva timp visam sa termin o facultate,sa devin profesoara si sa incerc sa modelez minti tinere,sa ii determin sa devina cineva in viata.Visam sa pot macar sa incerc sa fac asta.Acum,visez sa plec de aici.Pentru ca nu se merita.Nu se merita sa stai sa-ti bati capul cu generatia asta de mercenari,crescuti in scarba,indoctrinati de acasa sa faca totul in viata cu spaga sau salteaua.Crescuti in puf,avand totul pe tava,nestiind sa dea ceva inapoi,macar din bun simt pentr tot ceea ce parintii fac pentru ei...Nu pot sa zic si eu am fost rafatata de mica,am avut tot ce mi-am dorit mai devreme sau mai tarziu,insa mi se cerea un singur lucru in schimb:respect.Parintii mei sunt oamneni deosebiti.Imi sunt cei mai buni prieteni si s-au luptat mereu NUMAI pentru mine.Oricat de mult as fi gresit,mereu m-au ierta,mi-au explicat ce e bine si ce e rau,m-au ajutat sa trec peste absolut orice obstacol,s-au lasat pe ei si mi-au dat mie.Aplauze va rog,mai rar asa parinti!Chiar daca uneori am crize adolescentine,perfect normale pentru varsta mea,sunt constienta ca desi imi interzic ceva,e tot spre binele meu.Si o sa le multumesc abia atunci cand o sa fiu pe picioarele mele,realizata,satisfacuta ca tot ceea ce am obtinut a fost pe cinstite.Pentru ca asa am fost crescuta,invatata sa nu mint si sa fiu mereu corecta.
Dar deja m-am abatut prea mult de la subiect..deci,sa revenim: am realizat ca nu se merita,sa-mi bat capul cu toti prostii,pentru ca mai apoi,idiotii care conduc tara sa isi mai bata si ei joc de mine.Sa imi taie din salariu cum vor ei,sa-mi impuna tot felul de conditii,sa ma faca sa iesi in strada,sa ma revolt, sa ma crizez..pentru ce!? pentru ca ei nu sunt in stare sa tina in frau oamenii.
Asa ca am decis sa termin o facultate si sa plec.Sa invat acum,sa obtin o bursa sa pot studia undeva departe,educatie de calitate...Sa devin "cineva". Am mult de munca,inca sunt foarte naiva si nu foarte increzatoare in foretele proprii,desi stiu ca sunt destul de puternice.Problema,dupa cum spun cei 4 Intelepti din viata mea,singurii mei prieteni adevarati care ma cunosc,este ca pun prea mult suflet.Pun suflet in tot ceea ce fac.Trebuie sa invat sa imi reprim sentimentele,sa le controlez,sa nu ma mai arat atat de mult.O sa incep sa pun suflet numai in relatia cu cei 4 Intelepti si atunci cand scriu.Sunt singurele lucruri bune care merita toata osteneala si iubirea mea.Mai trebuie sa invat ca acum e varsta la care ma formez ca si om,ca acum trebuie sa fiu mai cinstita si sa am o sete si dorinta de reusita in viata mai mare ca oricand.
Desi am doar 15 ani,trebuie sa incep de pe acum.Au fost multe lucruri care m-au maturizat,perioade ciudate in viata cand tata nu era langa mine,era undeva departe ca sa ne asigure noua o viata mai buna.Cand eram doar eu si mama,cand ne aveam doar una pe cealalta,cand stateam si plangeam ore-n sir ca nu stim cum o sa traim pana maine.Dar au trecut.Au fost doar obstacole si incercari,incercari menite sa ne testeze.Am ramas uniti,o familie fericta in ciuda a tot ceea ce am patit.Ne iubim in continuare si o sa facem asta pana inchidem ochii...
Pana la urma,ajungem si la subiectul "dragoste".Si aici gresec,pentru ca din nou,dau drumul sentimentelor sa-l inunde pe cel la care tin.Nu stiu ce e aia dragoste inca,acum doar experimentez,dar nu pot sa nu pun suflet.Si aici,trebuie sa invat sa imi tin in frau trairile si emotiile,sa fierb,numai sa nu ma arat prea devreme.Eu sunt genul care daca mi se arata afectiune,incep sa tin si eu si sa arat mai mult decat trebuie.M-as dedica celui pe care il iubesc,i-as fii in primul rand prietena si apoi iubita.Dar inca nu am gasit pe cineva care sa merite.Si gresesc,pentru ca desi nu merita,eu tot le arat afectiune.Am suferit si din dragoste,dar nu regret pentru ca macar am invat cu ce persoane nu trebuie sa ma incurc.Trecutul e urat,dar plin de invataturi pretioase..
Vorbim si despre dragostea fizica.Asta nici macar nu intra in discutie acum.Totul pana la asta.Oi fi eu naiva,da'  proasta nu sunt.Prima data vreau sa fie dragoste,nu sex.Vrea sa fie cu cineva care sa  ma iubeasca cu adevarat,care sa imi si demonstreze,care sa aibe grija de mine.O sa am momente in viata cand poate o sa fac doar sex,dar deocamdata,nu vreau nici dragoste,nici sex,nici nimic.
Ma bucur doar ca totusi,sunt constienta de ce trebuie sa fac,de drumul pe care trebuie sa il urmez pana la capat si de defectele pe care le am si le voi elimina.Ma bucur ca stiu sa ma distrez dar sa port si o masca atunci cand e nevoie -cand sunt coplesita de tot si simt ca pic,dar continui sa zambesc cu pofta.
Ma bucur ca totusi pot sa gasesc fericirea in lucruri simple: intr-un zambet de copil,o melodie frumoasa,un apus sau un rasarit..orice e simplu si natural.Ma bucur ca sunt fosrte sincera,brutal de sincera.
Ma bucur ca am scris tot ce aveam pe suflet.Sper ca voi,cei care veti citi asta,sa ma intelegeti.Poate va veti regasi in ce am scris aici,poate ca nu.Imi pare rau doar ca desi am 15 ani,ma simt ca la 40.Si nu ma simt asa de implinita.
Vreau doar sa le multumesc acestor 4 Intelepti care mereu mi-au fost alturi si m-au ascultat,mi-au dat un sfat,care stiu ca nu ma vor lasa niciodata.2dintre ei sunt parintii mei,pot divulga secretul asta.Insa ceilalti doi vor ramane in anonimat.
P.S.: tot baietii stiu sa-i fie aproape unei fete mai bine decat alta fata...Multumesc!


duminică, 21 martie 2010

Iubeste-ma.

 Era o dimineata trista,ca oricare alta din ultimele luni.Marck statea la masa din bucatarie si fuma nervos dintr-o tigara.Era nervos pentru ca o cautase in toata casa.Stia ca mai are un pachet cu o ultima tigara pe undeva,dar nu stia exact unde.O cautase prin bucatarie,in dormitor,in baie chiar dar nu o gasise decat in sufragerie.Scotocise in birou si isi pierduse orice speranta cand terminase de cautat si in ultimul sertar.Uitase de compartimentul secret insa,cel de dupa primul sertat.A aruncat sertarul ca un drogat insetat de ceva senzatii tari si a scotocit orbeste.Cand a simtit pachetul,un zabmet ce avea sa-i piara mult prea curand i s-a ivit glorios pe fata.Avea sa-i piara pentru ca acolo,in pachet,era o poza cu ea.Cu ea,cea care fusese si inca era iubirea vietii lui,Andess.
-Ce e cu tine?
-Huh?Cine vorbeste??
-Eu,ma!
-Care "eu"?
-Eu,idiotule,constiinta ta...
-Ce mama nai...Tu n-ai cum sa vorbesti,esti nebuna?
-Hahah...Mie nu mi se pare ca eu as fi cea nebuna...
-Esti ciudata!Lasa-ma in pace!
-Vrei sa plec?Bine,plec,dar o sa ramai gol, sa stii!
-Si ce?Si-asa de cand m-am despartit de ea nu mai am nimic.Mi-a luat sufletul,si tradatorul ala nesuferit a plecat fara sa-si ia la revedere macar!
-Asa crezi?
-Nu,nu cred.Stiu sigur.
-Gresesti scumpule.De asta am venit,sa-ti spun ca inca e acolo.Cauta-l bine!
-L-am cautat.Nu e.Acum pleaca dracului de aici si lasa-ma sa-mi savurez ultima tigara!
-Esti un mareee prost!Cu ce te ajuta tigarile astea?
-Ma fac sa simt ceva.Plutesc si daca inchid ochii sunt intr-un loc mai frumos si..
-Mda,esti aproape de lesin.Mai taci si cauta-ti sufletul mai bine.E acolo,mi-a zis mie,dar se simte rau si singur si ...sufera.
-Zau?Nu mi-as fi dat seama niciodata...
-Tu chiar nu vezi cat esti de bou?Degeaba stai tu drept,incerci sa porti masca aia penibila de om fericit.Esti asa de fals incat ti-ai respins dreptul de a te simti bine din nou,ti-ai reprimat orice traire fericita si l-ai facut sa cada-n depresie.Tu stii ca din cauza ta el e in genunchi acum,saracul?
-Cum adica?
-Adica se simte rau si tu,ca un bou nu faci nimic sa il impaci!De ce nu incerci sa vorbesti din nou cu ea?Eu cred ca te-ar ierta.
-TOT EA SA MA IERTE!?Esti fenomenala!Nu-mi vine sa cred ca TU esti constiinta mea!Chestia asta nu ar trebui sa ma faca sa ma simt mai bine?
-Nu.Eu trebuie sa te aduc pe drumul  normal.Hai, fii baiat bun,si sun-o trimite-i un mesaj,scrie-i ceva frumos.Fa-o sa vada ca nu numai tu ai gresit.
-De ce?Nu o mai vreau inapoi.
-Te minti singur..Eu mi-am facut datoria.Fumeaza porcaria aia de tigara si gandeste-te bine la ce ai de facut.Numai tu iti poti readuce fericirea inapoi.Nu fii prost,gandeste-te!!
-Mda...Si asta ar trebui sa ma faca sa ma simt mai bine?
-...
-Hai,ma ziiiii!!
-...
-Bine ca ai fugit si tu nenorocito!

Marck era si mai confuz acum.In timp ce tragea ultimul fum din tigara,se gandea la ce  tocmai i se intamplase.Nu-i venea sa creada.Oare era nebun?Nuuuu...nu avea cum sa innebuneasca de dorul ei.Stai putin,nu la asta se gandea.Oare constiinta se juca din nou cu el?Offf,pe cine incerca sa minta,inca o iubea.
N-aveai cum sa nu iubesti o tipa ca ea.S-a indragostit prima data de privirea ei.Ochii mari si negri l-au prins ca o gaura neagra inca de la primul contact vizual.Se simtea ciudat,ca si cand dorea ceva atat de tare incat ar fi fost in stare sa ucida pentru asta.Iar cand Andess i-a zambit,a fost cireasa de pe tort.Arata ca un inger,dar avea privire si zambet de demon.Te facea sa o vrei numai cu asta.Trupul ei se misca lasciv fara ca ea sa o faca intentionat,insa arata asa de bine incat pana si felul in care fugea era sexy.Avea atata energie incat ii molipsea si pe ceilalti.Mai tarziu,cand a cunoscut-o bine de tot,si-a dat seama ca era cu adevarat speciala.Punea suflet in tot ceea ce facea iar felul in care fuma il innebunea.Sufla fumul asa de frumos incat parea ca vrea sa faca dragoste cu el.Radea mereu si era asa de frumoasa.Se machia intodeauna, dar reusea sa arate mereu natural,pentru ca isi accentua doar ochii,cu dermatograf,mereu cu alta culoare interesanta.Era o tipa inteligenta,care stia sa obtina mereu ceea ce vroia,fara sa fie parsiva,insa cel mai mult ii aprecia sinceritarea ei...brutala,chiar.Ea era pentru el.
O vroia inapoi,dar isi pierduse orice speranta cand o vazuse cu tipul ala.Era mult mai frumos decat el si din cate auzise,era si mai bogat.Ta-su era proprietar de banca si el era copilu' rasfatat ce avea sa mosteneasca un intreg imperiu financiar.La dracu.El era doar un artist neinteles,dornic sa se afirme cumva,proprietar de blog.Un zero in comparatie cu milionaru' aratos.Nu-i venea sa creada ca ea se putea uita la un tip ca el.
Insa stia ca Andess il iubea.Sau cel putin,il iubise.Chiar si acum,dupa cateva luni,nu putea sa-i uite privirea de catelus alintat,saruturile de demon nesatul si felul ei nebun de a face dragoste.O iubea asa cum era si ea il adorase pentru asta.Multi ii ziceau ca-i prea ciudata,insa el stia ca tocmai asta o sa face sa fie asa de grozava.Intr-un final,dupa cateva ore in care s-a gandit bine de tot,s-a decis sa-i scrie.O noapte intreaga a scris cu patos tot ceea ce iubea la ea si apoi a pus hartia intr-un plic alb.S-a dus la ea si l-a strecurat pe sub usa,apoi a plecat acasa.Era asa de curios sa afle,insa s-a decis sa astepte.

A doua zi dimineata,Andess s-a speriat putin cand a vazut plicul.Se gandea la clasa a IX-a,cand cineva ii facuse o gluma prosta de 1 Aprilie si o anuntase,cu regret,prin aceasi modalitate,ca fusese exmatriculata.Insa acum nu era nici 1 Aprilie,nici ea nu mia era la liceu,asa ca s-a descis sa-i dea o sansa.L-a luat de pe jos,curioasa si a inceput sa il examineze.Pe exterior nu scria nimic,asa ca l-a deschis repede si a inceput sa citeasca cuvintele scrise caligrafic.Cand a recunosct scrisul,inca de la primul cuvant citit,inima a inceput sa-i tresalte si s-a aruncat pe podea,rezemandu-se de perete.A inceput sa citeasca:
"Stiu ca nu-mi sta in caracter sa renunt la mandria mea imensa si nefolositoare,dar o s-o fac.La naiba,Andess,pentru tine chiar o sa o fac.Nu vreau sa-ti cer decat un singur lucru: sa te gandesti.Sa te gandesti bine de tot la ceea ce a fost intre noi,ceea ce poate a mai ramas.Stiu ca lunile astea care au trecut reprezinta o perioada lunga,dar crede-ma,am suferit mult.
Acum,nu as vrea decat ca tu,copilule frumos,sa termini de citit scrisoare asta jalnica.Aminteste-ti acum de toate clipele frumoase petrecute impreuna si incearca sa le retraiesti in timp ce eu ti le povestesc aici,pe hartie.Gandeste-te cum ne-am cunoscut noi,la mare,cum ma uitam ca un idiot la tine si nu puteam sa ma opresc,cum mi-ai zambit,ademenindu-ma la tine si cum eu,ca un demon lacom ce sunt,dornic de iubire,am venit intr-o sulfare sa te cunosc.Aminteste-ti cum stateam ore-n sir si vorbeam de toate prostiile posibile,cum facea dragoste toata noaptea,cum ne certam ca prostii,cum ne intorceam unul la altul...Aminteste-ti ca tot ce-am avut nu a fost doar o dragoste de vara...
Dezbraca-te de tot ceea ce e omenesc,dar prost.Ramai goala,pastreaza-ti doar aripile de demon alintat.Lasa-ma sa te reeduc,sa te invat cum sa fii inger.Apoi,vino sa zbori...cu mine.
Inca te iubesc si vreau sa fii a mea.
Sunt un prost si mi-e dor.
Dor de tine.
Marck."

Nu-i venea sa creada ca in sfarsit ii scrie.Grabita,a luat niste haine pe ea si a fugit la el acasa.Ce bine ca se despartise de imbecilul ala bogat aseara!Acum,urma sa il aiba pe Marck doar pentru ea.Cand a ajuns,ochii ii erau plini de lacrimi.El a vazut-o si a inteles ca inca il mai iubea.A strans-o in brate si apoi s-au sarutat.Nu a mai fost nevoie de cuvinte.Au facut dragoste si au stat asa,privindu-se unul pe altul pana seara.Era prima data cand o vedea pe Andess fara machiaj.Pana la urma,fiecare renuntase la ceva.El la mandrie,ea la frumusetea exterioara.Insa au renuntat la asta pentru ceva mult mai bun si mai prosper:pentru dragoste.Si pana la urma,Marck i-a multumit constiintei.Sufletul lui s-a ridicat si a inceput sa faca tumbe prin toata inima lui.Acum era un om complet fericit,pentru ca invatase sa isi reprime trairile si sentimentele negative,invatase sa ierte si sa isi ceara iertare,invase din nou sa iubeasca.

vineri, 19 martie 2010

Autumn leaves are falling into my soul


Inceput de toamna,undeva in Gara de Nord.O banca verde,cu vopse cojita se arata undeva,pierduta parca printre peroane si trenuri...Orasul si-a pierdut din culorile neon ale verii ce abia trecuse,auriul a inceput incet,incet sa-si arate suprematia,vantul a devenit rece,nu cum era odata,o adiere placuta intr-o zi caniculara...Dar inca e destul de cald,de frumos.Azi,pe zi,Soarele a facut legea.Toata lumea s-a ivit afara,prin parcuri,pe strazi,cu ochelari de soare,imbracati care mai de care mai colorat,doar ca sa-i faca-n ciudata Toamnei,sa-i arate ca nu o vor azi.
Asa fusese si ea astazi.Isi luase ochelarii ei frumosi,stil wayfarer,Mp3-ul si plecase.Apartamentul ei nu o mai atragea cu nimic.Nici macar locul de citit,pe care si-l facuse special in geam nu-i mai placea.Azi,nu era chiar asa de cald si se gandise ca o plimbare nu-i strica.Nu mai iesise din casa de cateva zile,pentru ca el avea nevoie de ea ca de un drog.
Acum e seara si ea sta pe banca aia verde din Gara de Nord.E trista si asculta Te Amo de la Rihanna.E trista pentru ca Drogatul va trebui sa plece la dezintoxicare.Sau cel putin asa crede ea.Nu poate sa se gandeasca decat la noaptea de dinainte de azi...

-Cat esti de frumoasa!
-Ce-ai ma?
-Nu stiu.Dar tu esti frumoasa.
-Nici macar nu sunt machiata..
-Esti o proasta!Esti frumoasa asa,nemachiata si goala,cand stai la geam si te uiti la luna.Tu nu ai cum sa te vezi,dar razele ei cad asa de frumos pe tine.Iti vad de aici,din pat sclipirea verde a ochilor.Esti asa de naturala!
Se duce si ii fura tigarea,trage un fum,apoi i-o stinge pe piept.
-Nu ma mai face proasta!Tu esti ala prost,pacat ca nu-ti dai seama!

Tacere.Renée se uita la Drogat de parca ar fi vrut sa-l ucida.Statea intinsa pe o parte pe covorul din fata geamului ei imens si incerca sa se ascunda dupa draperia alba.Inainte,asta era jocul ei preferat.Se juca asa pana Drogatul nu mai rezista si fugea la ea sa o sarute...Asa era inainte.Acum,nu mai e nimic.Parul ei saten si incurcat cadea in cascade pe umarul drept,se oprea pe undeva pe covor.Ar fi vrut sa ploua,sa deschida geamul si sa simta esenta de puritate cereasca din picaturile ce-ar fi cazut ca o avalansa pe trupul ei.
Se simtea ca un demon.Si intr-adevar,asta era.Nici macar nu arata ca un om.Avea o frumusete aparte,ca de vampir,dar cu o puritate inexplicabil de ciudata.Piele alba perfecta si moale,trup firav si oase sublim conturate de o dara de lumina,oricat de subtire ar fi fost...Buze pline si dinti perlati,ascutiti.Unghii mici,dar care zgaraiau pana la sange.Putea sa priveasca un om ore in sir si sa taca.Stia exact cand trebuie sa vorbeasca si cand nu.Era naturala,dar ii placea sa fie frumoasa.Nu folosea niciodata decat creion dermatograf negru si rimel.Isi contura ochii ca o felina,intotdeauna cu codita dubla,.Ii placea sa se prosteasca dandu-se cu ruj rosu,dar ii statea urat.Era singura femeie cu adevarat frumoasa si pura-pe care rujul rosu o putea face sa para ieftina-pe care o cunoscuse Drogatul vreodata.

Dar el o placea asa cum era.Pentru ca stia ca in adancul sufletului ei si ea il iubeste.Se mira doar cum de o femeie ca ea s-a uitat la unul ca el.Era inalt si destul de slab,avea par negru,cret si incalcit si ochi aprope gri,dar erau stersi si tristi.Ea devenise drogul lui de prima data cand o vazuse la facultate.Se indragostise de ea cand o vazuse pe scena,repetand pentru o piesa.S-a pus undeva in primele randuri si a inceput sa o desenze.Vazand ca e privita insistent,
Renée s-a dus la el sa vada ce face.Cand a vazut desenul,o lacrima a inceput sa alunece inconstient pe obrazul ei rozaliu.O desenase stand pe scaun,simplu,spunandu-si replicile.Dar aripile de inger erau mult prea perfecte.
-De ce inger? a intrebat cu mirare.
-Nu stiu.Eu desenez ce vad si ce-mi place.Eu asa te vad,chiar si acum.
Sarut.Tacere.Apoi au plecat si au ramas impreuna pana acum.
Se iubeau nespus de mult,spre mirarea celorlati.Nu le pasa de nimic.Traiau cu aer,dragoste si tigarile lui.Ea nu fuma,nu-i placea aroma acra de tutun.Din cand in cand,lua o tigara incercand sa-l imite pe Drogat.Isi ciufulea parul ca sa semene cu al lui si incepea sa pufaie ca nebuna,facandu-se ca deseneaza ceva.Apoi ii arata plansa,pe care scria de fiecare data,cu majuscule si cu un scris indescifrabil, "te iubesc".
O lua in brate si stateau asa,ore in sir,uitandu-se unul la altul.


Noaptea asta e ciudata.A pornit ciudat de cand ea a venit si nu s-a dus la geam.
-Ce e cu tine?
-Nimic..as vrea doar sa fac ceva nou.Nu stiu ce inseamna nou,doar ca simt ca ceva se schimba in mine.
-E..esti biine?
-Da.Nu schimbare fizica.
-Aaaa!M-ai speriat.
- :)..
-As vrea sa te sarut ca un diavol acum...zise el in timp ce tragea cu pofta din tigara lui.
-Nu poti,scumpule..
-De ce?Nu ma lasi?
-Nu..nu ai cum sa ma saruti ca un diavol.Diavolul e rau,probabil ca sarutul lui ar fi acid,ar aduce sfarsitul unui muritor...Tu ma saruti ca un trandafir..adica atunci cand te sarut simt ca as saruta un trandafir.Ai cele mai fine buze din lume...ca cel mai desavarsit trandafir albastru.
-Every rose has it-s thorns..
-I love your thorns.
Apoi se duce la el si ii ia tigara.Spre surprinderea lui,nu incearca sa-l parodieze.Trage din tigara dar nu pufaie.Inhaleaza fumul si-l tine in piept mult inainte sa-i dea drumul.Ca un om lacom ce a gasit fericirea si nu vrea sa o imparta cu nimeni.
-Te iubesc,zise Drogatul,sfasaiat.
-Si eu te iubesc,dar va trebui sa plec.
-Cccumm?vocea-i tremura.Nu ii venea sa creada ca se intampla acum,cand totul e perfect.
-Nu mai pune intrebari.Ti-am zis,ceva se intampla cu mine.Te-am iubit,acum uita-ma,eu trebuie sa plec.
Si fuge sa-si ia lucrurile.Peste 15 min,e deja afara.El ii fura locul din geam si se uita la ea,implorand-o din priviri sa nu plece.
Ea se urca-n taxi,ii trimite un sarut si pleaca.
-La Gara de Nord,va rog!

Si acum,am ajuns de unde-am plecat.Ea e distrusa,se vede pe tenul ei perfect care incepe sa se innegreasca pe langa ochi,de-atata plans si oboseala.Se urca in primu tren care vine si inchide ochii.Odata ajunsa la destinatie,coboara din tren si se opreste pe prima banca pe care o vede.Nu mai suporta,deja durerea o copleseste.Inchide iar ochii,si isi vede filmul cum se deruleaza mult prea rapid.Apoi,isi scoate aripile si se inalta la cer.
A doua zi,Drogatul a gasit o scrisoare in posta.Nu avea nicio tragere de inima sa verifice cutia postala in dimineata aia,dar ceva i-a atras atentia.Era o pana.O pana perfect alba si frumoasa.Grabit,a luat cheile si a rupt plicul.Apoi,fara sa respire macar,a citit randurile scrise ininteligibil,pe care doar el le putea descifra:

"Eu nu sunt om.Eu nu sunt nici inger,dar mi-au crescut in sfarsit aripile pe care numai tu puteai sa le vezi.A trebuit sa plec pentru ca numai oamenii speciali au dreptul sa traiasca alturi de mine,restul nu au voie sa ma vada.Mai sunt si altii ca mine,insa eu am fost pentru tine.De ce?Pentru ca eu sunt singura care L-am implorat pe Cel de Sus sa-mi permita sa iubesc un muritor.Te iubesc,dar acum trebuie sa mor.Viata mea e mult mai scurta decat a voastra,desi sunt nemuritoare.Rolul meu s-a sfarsit.Ti-am lasat sufletul meu pe plansa din sufragerie.Cand simti nevoia,du-te si vorbeste-i.Te voi asculta mereu.
."

Cu inima franta,a fugit pana in apartament si apoi la plansa indicata de ea.Acolo a gasit o inimioara desenata prosteste cu ruj rosu,ce avea un chistoc de tigara infipt in mijloc.Atunci,a stiut ca Renée nu mai era.Deloc.Serios,chiar nu mai era.Dar si-a dat seama cat noroc avusese cu dragostea ei.
Asa ca s-a hotarat sa ramana cu amintirile,cu replicile ei de fetita cuminte si educata,cu sarutarile ei de demon dresat.Pentru totdeauna.

miercuri, 17 martie 2010

Carpe diem.


Ploua,dar e frumos afara.Ploua de parca Zeii si-au dat seama ca pamatul asta ars de atata Soare diabolic cere cu disperare putina apa ca sa se hidrateze,insetat fiind.Mi-era dor de o vreme ca cea de azi.Imi aminteste de vara trecuta cand eram cu tine si ne-a prins ploaia in timp ce ne plimbam prin centru.A fost asa de frumos..Stropii cadeau atat de energic,de sublim.Parca era o ploaie de sarutari ale unui orb ce n-a mai vazut niciodata un trup voluptos de femeie frumoasa.Dar niciun sarut nu se poate compara cu al tau.Tu esti singurul care ma face sa simt un fior in intregul corp atunci cand incepi ritualul asta sfant al sarutului.La tine nu e ceva banal,e ca o intreaga succesiune de elemente menite sa ma fac pe mine sa innebunesc.
La inceput,iti atingi usor de tot buzele de ale mele si te joci asa pana vezi ca incep sa t musc de buza inferioara.Apoi incepi sa ma saruti mai repede.Din ce in ce mai repede.Iti pui mainile pe umerii mei si trasezi cu degetele o harta imaginara de la bratele mele pana la linia decolteului.Apoi nu te mai poti abtine si incepi sa te joci cu parul meu.Imi place cand imi iei cate o suvita si incepi sa o rulezi pe deget.Dupa, trebuie sa ma iei in brate.Am nevoie de o gura de aer, si te enerveaza asta.Ochii tai caprui cu cerculete imi arunca acum fulgere blestemate.Stiu ca nu-ti place si sincer,o fac intentionat pentru ca ador sa te vad cum te enervezi gratuit.Esti asa de frumos cand faci grimasa aia stupida,incat nu ma pot abtine si te sarut si eu.Dar eu sarut diferit.Cazi la podea si ramai acolo,cad si eu langa tine...Si apoi realizam ca asta a fost mereu casa noastra,indiferent de ce ar zice altii.Cerul era tavanul nostru pictat cu vise,strada era parchetul nostru laminat,modern,de culoare gri,strazile erau celelate camere in care nu intram niciodata...Mereu stateam pe podea,privind spre tavan,gandindu-ne unul la altul.Iti placea sa imi asculti bataile inimii.Obisnuiai sa-mi zici ca dupa ce ma saruti,inima mea are ritm de drum'n'bass.
Si-apoi radeai ca un nebun,de fericire ca imi creezi senzatia aia.Imi ingropam fata in umarul tau cu miros de fericire si ramaneam asa pana adormeam.A doua zi,ma trezeam de fiecare data intr-un pat alb,intr-o camera si mai alba,intr-un nor perfect de fum de tigara.Tu stateai in geam,linistit,cu tigara in mana si te uitai la mine.Erai doar o silueta neagra,pentru ca lumina batea de afara.Insa puteam sa jur ca de cate ori ma uitam la tine,iti vedeam aripile pufoase pe care intotdeauna ai incercat sa le ascunzi de mine.Ha!! Mereu am stiut ca am dreptate.Esti un ingerrr!Unul adevarat.Si esti al meu...Sau cel putin,erai.

Noroc ca azi ploua si pot sa aduc la viata amintirile astea.Din pacate,iar se repta acelasi film alb negru de doi lei bucata,film pe care l-am vazut pentru prima data atunci cand ai plecat.Viata mea a inceput sa fie destul de ciudata.Azi,iar m-am trezit cu un nor gros de fum in camera.Imi place sa simt aroma de tigara dis de dimineata.Ma rog,cand ma trezesc,pentru ca la mine,dis de dimineata inseamna 11:00.Ma aduce oarecum cu picioarele pe pamant.Desi e ciudat,pentru ca eu nu fumez.Ei,uite ca de data asta sunt ametita.Abia pot merge.Sunt beata,beataaaaa crita de atatea vise si amintiri ce ma bantuie mereu.
Pentru ca tu dragul meu iubit cu ochi caprui cu cerculete,cu miros de fericire si zambet de diavol cu aripi de iubire,nu existi inca.Mi-e dor de tine!

Long live the butterflies!




















Sunt o ciudata,
cu par de foc si miros de capsuni,
cu vise-nchipuite si iubire de copil.
Cu privire de nebuna si ochi de arlechin
Fara aripi.

Eu vreau s-ajung sa zbor langa un fluture
cu ochi ciudati si aripi de inger,
cu zambet de copil si privire calma
Dar ma grabesc.

Incerc sa plec,sa fug din lumea asta
sa ajung la tine fluturele meu frumos,
sa ma primesti langa aripile tale
si sa tacem amandoi.
Pe veci.

Din fardul colorat de pe aripile tale
mi-ai impletit un colier de vise.
dar ploaia rea a venit, l-a sters
Si ai murit.

Pentru ca fluturii sunt cele mai nobile fiinte,
pentru ca fluturii nu sunt ceea ce par.
La inceput,arata ca niste bestii
apoi se transforma,
reapar..
Au chip cioplit de demoni din Ceruri,
cioplit fara de alta asemanare.
dar fluturele meu e facut din dragoste
si ESTE frumos,nu doar pare...

Tu, fluture divin, nu ai fost niciodata omida
pentru ca sufletul tau de copil
e curat.
Asa ca vino,da-mi visele tale
si eu o sa incep sa ma inalt.
Sa ma inalt incet cu aripile mele de demon frumos
ca sa pot sa ajung in Ceruri
la un fluture sublim.

Sa vin si sa te strang in brate,
sa vin sa te vad.
Tu cu o simpla atingeri sa faci
sa-mi creasca aripi
de inger luminos.
Si apoi,visul sa se indeplineasca,sa ne contopim amandoi
sa fugim unde vedem cu ochii
sa creem alti fluturi
ca noi.

Noi suntem fluturii cu aripi de inger
si vise de portelan,
ce se vor iubi vesnic ca in orice roman
sirpos.
Poate in van.

luni, 15 martie 2010

Pentru ca asa ma simt ori de cate ori ne certam...


Tic tac tic tac tic tac tic..la infinit.Nu am reusit sa numar toate bataile ceasului,insa pot estima ca au trecut cateva ore bune,patru sau chiar cinci.Cu fiecare zgomot al secundarului deveneam din ce in ce mai calma,secam si mai mult rezervorul de lacrimi amare...Totul mi se parea Machiavelic.Ma durea sufletul ingrozitor si fiecare vorba pe care mi-o spunea ma durea la fel de rau ca o palma.Si toate astea doar pentru ca mi-a zis ca nu-i mai pasa de mine,tocmai cand totul era asa de frumos in viata mea...
As vrea sa ninga,sa planga Zeii din Ceruri cu atata patos incat lacrimile lor sangerii sa curga asa de repede pe Pamant,sa se transforme in fulgi de zapada..As vrea ca fulgii astia sa cada usor-usor pe mine si pe Tristetea mea si sa ne striveasca incet pana murim amandoua imbratisate,sa uite tot Universul ca am existat vreodata.
As vrea sa vina Speranta la mormantul meu parasit si sa-mi aduca trandafiri albastri.Sa le rupa petalele ,uan cate una si sa le presare peste corpul meu alb si gol...Apoi sa-mi sfasaie aripile de copil frumos si sa zboare pana la Dumnezeu.Sa se inalte agale,ca o dara gri de fum innecacios de tigara si sa ma lase sa ma odihnesc in pace.
As vrea ca Sufletul meu sa fuga repede-repede prin gaura inimii mele frante,pana n-or sa-l prinda demonii din lumea asta gri si deformata cu falsa aroma orientala.

Eu nu mai am sange,s-a scurt tot pana-n adancurile fierbinti ale Pamantului si s-a contopit cu lava,asa de infierbantat era...Dar imi pot auzi oasele cum pocnesc in timp ce demonii astia negri din Lumea Deformata joaca dansul infrangerii pe coloana mea firava.Visele mele se inalta in neant ca o gura de fum suflata de un actor grabit,se risipesc aiurea pe cer.Ciudatul demon cu chip de grifon zboara repede si le strange pe toate de pe norii pe care au aterizat,saracele.Se bucura,pot sa-i vad ochii insangerati cum sclipesc,apoi le indeasa intr-o cutiuta rosie,de lemn si fuge asa cu ele pana nu stiu unde.
Acum nu a mai ramas decat praf alb si sclipicios din oasele mele.Nenorocitii astia ma trag pe nas de parca as fii cea mai pura cocaina de pe lume si rad de existenta mea seaca.Apoi pleaca.

In sfarsit,e liniste aici,in micul meu sicriu urat si murdar.Pacat doar ca nu a mai ramas nimic din mine.Oase,sange,carne,vise,nimic.Singurul lucru pe care il mai pot face este sa ascult linistea.Si in linistea asta aud ceva,ceva care cade din Inalturile Cerurilor si aterizeaza pe mormantul meu.Apoi imi dau seama ca e un trandafir.Chiar daca-i rosu si-ofilit mie imi place,pentru ca e de la tine scumpule.Cazatura e acompaniata de zgomot de simfonie dezacordata,ceea ce-o face si mai putin placuta...Dar imi da puterea sa doresc din nou.
Imi pot auzi aripile mele frumoase cum se rup de trupul hidos al Sperantei si zboara ca nebunele pana la mormantul meu.Zapada Zeilor s-a topit,dar trupul neinsufletit al Tristetii inca zace acolo.Pe ea nu au vrut-o demonii.Din adancurile fierbinti ale Pamantului sangele meu se inalta ca nebunul si toti vulcanii din lume erup.Atunci,demonii negri explodeaza de la supradoza si tot praful magic iasa si se intoarce si el la mormant.
Apoi,ca totul sa fie perfect,sa vii tu dragul meu si cu un simplu cuvant magic,sa ma creezi din nou sa ma faci Eva ta si tu sa devii Dumnezeul meu..Sa mergem impreuna la Demonul cu chip de grifon si sa-mi sarut visele inapoi de la el..Tu sa nu fii gelos deloc si cu o simpla privire sa-l faci sa moara doar pentru ca i-a fost dat sa vada atata frumusete..La final,sa plutim amandoi pana la adanci batraneti in Univers,ca niste plasmuiri perfect cu stralucire de diamant si miros de capsuni ce suntem...Sa rada Zeii cu gura pana la urechi si stralucirea perlata a dintilor lor perfecti sa devina Soarele nostru etern si Fericirea...
Si toate astea sa se intample doar pentru ca vreau...pentru dragostea mea de copil naiv pe care o sa ti-o port mereu...pentru lacrimile de acum si hohotele de ras de cand o sa fiu mai mare:).




P.S.:Scris dupa o cearta cu cea mai buna prietena a mea,mama.Imi pare rau ca te-am facut sa suferi din nou si iti multumesc ca te intorci intotdeauna si ca iti pasa asa de mult.Tu nu esti doar "mama".Asta e un cuvant urat in comparatie cu valoarea ta.Orice femeie poate spune ca e mama,nu multe isi iau rolul in serios....Fara tine,nu stiu ce as fii acum...M.L.Y.L.T.

vineri, 12 martie 2010

Dor de mare...













 


Mare,soare,iubire,nopti albe,
rasarit si apus...hohote de ras,
Costum de baie,albastru,cu dungi
Pahare cu vin,miros de tutun..

Ti-am zis ca imi place sa ma uit la tine,la ochii tai verzi ce sclipesc,

Atunci cand imi daruiesti un sarut dulce si-mi spui"Te iubesc".
Atunci cand te iau de mana si simt ca lumea-i mica,doar a noastra,
Atunci cand te-am cunoscut la Mare si-am devenit,amandoi,o viata.

Scoici colorate,colier de fericire,

Cer care zambeste,zgomote de iubire,
Piele uda,murdara de nisip
Mare geloasa,val spumant,colorat inchis.

Geloasa pe tine,scumpa fiinta,pentru ca esti asa de frumoasa dimineata,
Trezita repede,cu ochii mici si sclipitori,cu par ciufulit si miros de zori,
Cu tipat amuzant cand ceri elixirul amar,aducator de viata
Cu zambet frumos cand asculti melodia ta preferata.

Val turcoaz,apa rece ca de Mai,
Par moale si mangaieri de ingeri din Rai.
Piele alba,innegrita de Soare
Tu a mea,iubito si ...O mare.

Marea ce e albastra si pura,ca dragostea noastra,
Marea ce ne curata de pacate cand mergem sa dansam in apa,
Marea ce ne stie toate secretele ascunse si ne ocroteste de rau,
Mare cu apa fina,ca petalele unui trandafir fara spini,azuriu.

Miros de sare,zambet de dimineata,
Aroma de dragoste,cearsaf de matase,
Nisip fierbinte,dragoste arzatoare,
Capsuni cu frisca,fericire-nfloritoare.

Arunca-ti hainele scumpe in camera de hotel,ia-ti costumul de baie,Mp3-ul si hai la drum,
Hai sa mergem amandoi pana la plaja,sa ne toalnim la Soare si sa visam.
Sa ne dam in carusele pana ametim si apoi sa alergam,
Sa te sarut pana ametesc si sa facem castele de nisip,ofranda pentru Marea ce ne-a daruit un vis.

Un vis frumos,ce va rezista la infinit
Pentru ca tu esti femeia cu ochii verzi si buze de rubin.
Mereu amandoi,unul pentru celalalt
Mereu la mare,mereu aceasi...

duminică, 7 martie 2010

Pentru inimi care iubesc :)
















"Ultima!
E ultima tigara pe care o mai fumez in viata mea!"


Asa-si spune mereu..dar de fiecare data,e ultima tigara pe care o fumeaza in ziua aia.Nu poate sa se opreasca si asta e doar din vina mea.Imi spunea ca de cate ori ii e dor de mine,isi apride o tigara,pentru ca ii place sa incerce sa sufle fumul in asa fel incat sa-l faca sa semene cu chipul meu.Si mereu se enerveaza,ca nu reuseste,nici macar daca sufla de mai multe ori,grabita,fumul gri si nociv.Apoi rade de formele ciudate pe care reuseste sa le creeze.Ii place sa stea pe jos,in bucatarie,lipita de aragaz,in lumina care intra pe geamul ei colorat,ca un curcubeu si sa se uite la fum cum iasa molcom din gura ei perfecta,imprastiindu-se aiurea prin aer.Arata ca o elfa,frumoasa si misterioasa,cu ochi mari si gri,de copil prea matur pentru varsta sa.Dar nu sunt tristi,sunt fericiti.Fericiti pentru ca fumeaza.

Acum draga mea,cand te-ai hotarat pentru a 2379-a oara ca asta e ultima tigara pe care pui gura,ma fumezi,de fapt,pe mine.Intru in plamanii tai si incerc sa te sarut de fiecare data cand tu ma sufli afara,cu buzele tale carnoase si reci.As vrea ca tigara asta,din care sunt facut eu,sa tina o vesnicie,ca sa te pot saruta la infinit,cu fiecare fum expirat.Pentru ca eu,din asta sunt facut,oricum.Din scrum si din lacrimile tale.Lacrimi care nu-s sarate.Sunt dulci si au gust de prajitura cu capsuni.Dar imi place asa de mult incat nici nu-mi pasa cand ma stingi cu cruzime in scrumiera aia plina varf de chistoace si scrum.Nici nu-ti dai seama cat de mult traiesc eu.Dupa ce ma sufli,bucata cu bucata,alunec aievea prin incaperea aia mica in care tu stai si plangi cu ochii tai frumosi de elfa...Si tot alunec asa,neputincios,asteptand sa vina si restul bucatilor din mine ca sa pot sa devin iar un intreg si sa mai stau putin cu tine,plutind pe-aici.

Azi,chiar a fost ultima tigara pe care ai fumat-o,pentru ca in sfarsit ai reuist.Da iubito,ai reusit sa-mi vezi chipul si atunci ai realizat ca sunt alaturi de tine,mereu,de aici-oriunde ar fii acest "aici".Ti-ai dat seama ca inca te iubesc si ca a sosit timpul sa devii si tu,la fel ca mine, o umila dara de fum.Care devine eterna,pentru ca iubeste...

Pretty odd...

Ciudate sunt momentele acelea din viata cand,pur si simplu,nu mai stii cine esti.
Cand simti nevoia sa fumezi,desi nici macar nu ai habar cum sa faci asta.
Cand iti e asa de dor de acel cineva incat iti vine sa iesi din casa si sa pleci,undeva,nici tu sa nu stii unde,sa te intorci tarziu,cu sufletul impacat...
Cand pur si simplu stai in pat si te gandesti la cat de repede sau de usor trece timpul.

Nu stiu de ce,dar acum mi se pare ca Trecutul e asa de departe,ca nimic nu ma mai poate atinge aici,in Prezent.Timpul fuge,fuge pe langa noi si rade de prostia noastra..Eu nu vreau decat sa ma tii de mana,ca sa stiu ca totul e bine,sa te uiti in ochii mei si sa vad cum albastrul din ei imi zambeste,dulce si inocent,si sa-ti simt parfumul.Poate ca atunci o sa stiu ca totul e bine.
Pana maine nu pot sa zic decat...La naiba,iar mi-e dor de tine...
Dar nu-mi pare rau.

Dar cine stie,poate ca o sa fie frumos....Sigur o sa fie frumos.