duminică, 14 februarie 2010

For my beloved demon.

 Liniştea dintre cei 4 pereţi ce formează o închisoare devine din ce în ce mai insuportabila... mă zgârâie pe creier,intra în fiecare neuron şi îl sâcâie până când acesta moare. Dar nu cedez,nu nici de-a naiba!Nimic nu mă mai poate opri acum;pixul stă liniştit pe coala albă şi aşteaptă nerăbdător ca eu să îl ridic,sfioasă şi să încep să scriu.Dar ce pot scrie acum,la 4:44 dimineaţa?Aş putea să mint,că visez..o da, visez căpşuni ascunse în zăpada albă,şi mâinile tale roşii pe care le-ai descoperit numai atunci când ai observate cu ce sunt patate...visez cuvinte -nu- aberaţii ,care ieşind din gură unui nebun au un dulce surasas...visez un mormânt,o luna plină,şi un trandafir solitar ce răsare din neanta,visez iubire,ba chiar visez şi un sărut.

 Dar ce rost mai au visele când ştim bine amândoi că ceea ce am făcut nu a trebuit să se întâmple.Şi tu ziceai de mine că sunt un demon din Iad! Dar tu ce eşti?Eşti om?O creatură?Un monstru,ce mai eşti ?Intr-un timp aşa de scurt te-ai transformat într-o fiară,pe care numai eu am ştiut cum să o îmblânzesc.Degeaba!Deschid fereastra şi mă uit la bezna de afară.Din mare,porneşte adormită o briză;şi o văd cum vine direct spre geamul meu.Şi când mă izbeşte o face cu atâta forţă încât reuşesc să-i simt esenţa de regret.

 O prind în palmă şi o strâng aşa de tare încât se transformă în praf.Grăbită,o inalez că să mă bucur de ultima noapte liniştită,aşa cum te grăbeai şi tu să-mi săruţi buzele sângerânde.Şi dimineaţa,când mă trezeam îmbrăcată în tricoul tău,tu stăteai şi te uitai la mine cu ochii tăi albaştri şi lucioşi.Îmi ziceai că nu ai dormit toată noaptea uitându-te la buzele mele.Şi uite, au rezistat peste noapte!Dar cana albă de cafea le-a biruit,făcându-le să se transforme într-o simplă pată pe porţelanul ei fin.Mă şterg la gură badaraneste şi reuşesc să îmi împrăştii rujul pe toată partea de jos a maxilarului stâng.Bine că te amuză!Şi asta,şi părul meu ciufulit!

 Şi uite-aşa m-am luat cu vorba şi nu am observat că plouă.Dar vai,cât sunt de adormită!Ploaia a pătruns în casă,pe geamul imens pe care l-am uitat intenţionat deschis azi noapte ştiind că va ploua de dimineaţă.Şi mă amuză,pentru că tu iar începi să te stresezi şi să bolboroseşti ceva despre responsabilitate.Şi nu mă pot abţine şi iar încep să urlu la tine şi iar ne certăm..Îţi aprinzi a 2549 ţigară pe ziua de azi,iar eu te privesc neputincioasă din capul patului.

 Eh,măcar am câştigat şi bătălia asta.”Dar încă nu ai câştigat razboiul” urmează să îmi zici.Ei,şi?am câştigat mult mai multe lupte decât tine!Şi cum asta e ultima ceartă pot zice că totul s-a terminat.Eu am câştigat ,Tu ai pierdut dar de fapt,cine e învingătorul?NIMENI.Pentru că amândoi suntem proşti şi nu ne putem abţine.Dar dacă ar fi să recunosc ceva,aş recunoaşte că tu m-ai învăţat să ucid.Să seduc,apoi să ucid prada cu o mişcare înceată, dar totuşi letala de felină.Sentimentele sunt făcute pentru a fi trăite de către oameni,pentru a fi interpretate tot de către aceştia,dar când scapă de sub control,nimeni sau nimic nu le mai poate opri.Şi uite-aşa ,Roata Destinului se învârte dragul meu.Si pentru că tu m-ai învăţat să ucid,nu mă voi mai întoarce la tine.Pentru că nu am ce să fac cu un cadavru...nu se mişcă,nu vorbeşte,nu face nimic! -Deşi trebuie să recunosc că nu mi-e uşor.
 
 Şi mie îmi e greu cand scriu asta mă simt ca şi cum m-aş arunca în gol şi aş cădea într-o mare fără fund..ma tot scufund ,încet şi am lângă mine câteva voci care nu fac nimic altceva decât să îmi îngreuneze drumul spre Iad.Dar voi îndura,pentru că ăsta e singurul lucru bun pe care l-am învăţat de la tine,Răbdarea-bine,poate că nu e singurul.Dar hai să privim şi partea plină a paharului: O să ajung să domnesc în iad!Pentru că numai sufletele de gheaţă au puterea să ajungă acolo şi să nu-şi lase inimă să se topească,seducându-l pe diavol şi apoi cu aceeaşi şiretenie,ucigându-l.

 Şi ţine minte,atunci când va ploua cu lacrimi de gheaţă,să ştii că îngerii plâng din cauza mea..plang cu ochii lor albaştri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Căpşuni