vineri, 26 februarie 2010

Copil frumos

E vineri si afara e urat.Cerul e aproape negru si nu-mi place pentru ca asta inseamna ca nu mai pot merge in parc sa ma uit la copii cum se joaca.Copii sunt asa de frumosi si de amuzanti.Cand observa ca te uiti la ei -mai precis ca te holbezi si vorbesti cu cel de langa tine despre ei- incep sa se dea in spectacol.Sunt ceva magic.

Acum mi-e dor de Larisa,fetita pe care am cunoscut-o n parc.Are 5 anisori si arata ca un inger cafeniu.Are ochii negri,parul saten inchis si drept,si un zambet de milioane.Alearga de colo-colo ca o nebuna si rade mereu cand face cate-o boacana sau cade din tobogan.Rade indiferent ce s-ar intampla.Pe ea o cam supara parintii din cand in cand...Dar ea tot fericita e.Pentru ca Valentin,ursuletul,e mereu cu ea.

Ea a fost copilul care m-a convins sa ma dau din nou in leagan fara sa imi fie frica de ceea ce ar putea crede trecatorii,sa simt cum inima imi sare din piept si cade pe un nor mare si pufos in adancul cerului,sa imi dau jos ochelarii albastri si sa privesc Soarele si viata asa cum sunt.Ea mi-a demonstrat inca o data ce copil sunt.


Pe ea nu o sa o uit niciodata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Căpşuni