duminică, 28 februarie 2010

Azi,nu...

Acum e liniste in micul apartament de la etajul 9.Noaptea asta se anunta a fi una placuta.Lumina de afara a inceput incet incet sa scada in intensitate,ca un bec de calitate inferioara ce e pe sfarsite.E prima noapte cand dorm fara ea.De fapt,va fi,daca voi putea sa atipesc.Inca am pe pat tricoul meu mare si alb care o asteapta sa se imbrace cu el,apoi sa fuga tiptil,tiptil pana in bucatarie si sa imi fure o tigara din tabachera,sa se aseze pe jos si sa-si lipeasca picioarele de faianta si sa stea asa vreo 3 minute bune,gandindu-se la cine stie ce fleac,privind inconsitient in gol...Dupa,ca si cand s-ar dezmetici dintr-un vis urat,sa-si aprinda tigara si sa o lase sa alunece smechereste pana in coltul gurii.


-Ce-ai de te uiti asa la mine? sa se rasteasca dupa ce-si da capul pe spate si sufla incet dara gri de fum urat mirositor.
-N-am nimic.Ma amuza felul in care "fumezi"...sa spun razand infundat,ca sa nu se supere pe mine...
-Imi place sa ma uit la fum cum se misca.E ciudat.Uneori mi se pare ca e fluid,alteori ca seamana cu niste miscari gratioase de vals...cateodata mi se pare ca seamana cu niste nori lenesi..Imi place.


Si-apoi sa arunce tigara pe jumatate fumata pe jos,sa calce pe ea ,reusind sa nu se arda,asa cum numai ea stie.Mi-e dor de felul in care zambea atunci cand ii puneam lapte rece intr-un pahar de whisky si i-l dadeam sa bea.Mi-e dor sa ma uit la ea cum trage cu pofta din tigara,chiar daca nu stie sa fumeze.Mi-e dor de rujul ei rosu..Si-as vrea asa de tare sa ploua,sa toarne cu galeata,ca in ziua in care-am vazut-o pentru prima data....ca sa pot sa o cunosc din nou.
Eram in sala,la teatru,impreuna cu ceilalti actori si asteptam o actrita intarziata ca sa repetam pentru piesa "Aimée".Stateam plictisiti discutand despre o melodie, cand usile imense ale salii se deschid.O domnisoara destul de inalta si subtirica,cu par lung si negru,uda leoarca isi face aparitia maestuoasa.Desi arata ca dracu' , cu rimelul scurgandu-i-se pe fata,pana inspre gat,era o prezenta aparte.Avea ceva ciudat,ciudat de incitant....Si de atunci am stiut ca ea va fi a mea.O chema Kim.Kim Tinkerpuff si am ras cu lacrimi cand am auzit asta.Am crezut ca glumeste..Si mi-am dat seama ca e pe bune cand s-a uitat urat,urat de tot la mine.Ochi verzi,privire de gheata.Am tacut cerandu-mi scuze.
Ea trebuia sa fie Aimée,o "doamna emancipata" din inalta societate de la inceputul anilor 1910.Era proprietara unui bordel,dar tot ea era cea mai mare curva de acolo.Ii placeau viata si tigarile slim si avea cele mai frumoase rochii din oras.Desi era o curva,de-i drept,toata lumea o iubea.Era carismatica si bine educata,si sfaturile ei erau al naibii de bune.Kim o juca pe Aimée cu atata patos incat as fi putut sa jur ca facea asta si-n viata reala.Inca era suparata pe mine,pentru faza cu numele.La scena cu sarutul,m-a muscat de buza.M-a muscat asa de rau incat mi-a dat sangele si toti colegii au ras de mine.Numai ea statea pe scena,cu picioarele atarnandu-i copilareste si se uita la mine satisfacuta ca mi-a facut rau,tragand incet dintr-o tigara.Ca sa ma revansez fata de ea,am invitat-o la o cafea.Si a zis da,apoi am plecat amandoi la brat din Teatru,inapoi in ploaia de afara.Dar ii placea.Radea ca o nebuna si rimelul ii ajusase acum pe gulerul camasii.Si totusi a mers asa,in halul asta cu mine la cafea si tot era frumoasa.Apoi am ajuns la mine si am ascultat jazz,am vorbit despre carti.Si Take Five a devenit melodia noastra preferata.
N-am sa uit niciodata cum sorbea vinul rosu din pahar,de parca era apa,doar pentru ca ii era sete si nu patea nimic.Si dupa noaptea aia,in care am stat si am ras cu lacrimi,a devenit a mea.Si a doua zi iar au ras colegii de la teatru,doar ca acum au ras de amandoi.Dar doamne,cat de mult o iubeam si inca o mai iubesc.Eu am fost singurul care a reusit sa descopere ca ea era doar un copil,un copil frumos ce-i drept.Dar tot eu am fost cel care a facut-o sa plece.Inca incerc sa-mi explic de ce m-a parasit,dar nu reusesc sa imi dau seama.Si stau langa geam,cu paharul meu de vin rosu si ma uit afara.E intuneric de-a binelea.Huh,ce repede trece timplu cand te gandesti...

O vreau inapoi si sper din tot sufletul sa bata la usa...Dar e deja 03:23 si vinul asta incepe sa aibe gust de apa.Iubito,as vrea atat de mult sa fi cu mine acum..Si iti promit ca o sa te veghez mereu,de aici ..Dar,din pacate,stiu de pe acum care e raspunsul...

Un comentariu:

Căpşuni