duminică, 12 decembrie 2010

Perfect Threesome.

Aprilie, primavara si cer senin. O cafea servita in graba, singura, in apartamentul meu mic. Facebook, facebook. Trecuse ziua mea, tocmai realizasem ce fel de prieteni am avut langa mine timp de aproape un an, eram plictisita si n-aveam nimic de facut...Asta pana cand primesc un mesaj, in care sunt invitata la o cafea. De un tip pe care il salutam, si doar atat. Hmmm, n-am nimic mai bun de facut, deci fie, accept. Peste ceva timp ne intalnim si mergem la o cafea. Vorbarie, vorbarie, tigari si-un parc, dupa. Mirosea a frumos, si era asa de cald afara.... Incepem sa vorbim -inevitabil- despre Dragoste. Si relatii la distanta, de ce nu merg si tot asa... Inca-mi vine sa rad. Ce zambet frumos avea. Si nu numai asta imi placea la el... a avut mereu acel je ne sais quoi, acel aer de mister si Doamne, niste ochi atat de verzi si de frumosi ! 
Totul era ciudat, nu ma asteptam ca o propunere ca asta sa vina de la el. Dar, viata iti da uneori niste lamai asa de acre, ca-ti lasa gura apa si faci o limonada a-ntaia chiar daca dupa prima sorbitura te strambi ca dracu' !
Imi amintesc si de norii vulcanici, si de cum trebuia sa ne uitam la ei de pe bloc ... Ce vremuri..
Multe, multe lucruri frumoase s-au intamplat si n-as avea caractere suficiente sa scriu tot... Si mi-am amitit de ele, din cauza unui citat..."It's amazing how two strangers can become lovers...". Indeed. Pana s-o patesc si eu, nu credeam in prostii de genul dragostei la prima vedere & co. Dar pana la urma asta e. Mi-am asumat multe riscuri din cauza norilor vulcanici, dar m-am gandit ca pana la urma, totul e ca o ruleta ruseasca. Daca e sa fie rau, e. Insa in cazul meu, a fost foarte bine. Am pierdut mai multe persoane, insa am castigat  una care facea cat toti ceilalti la un loc. Viata asta! Oricat de curva ar fi, tot cedeaza si iti ofera o noapte de neuitat cateodata! Deci, pana la urma, tot iubirea, riscurile si nebunia sunt cele mai tari chestii. Si daca reusesti sa le si combini, you'll get the perfect threesome.

Concuzia? Fuck it all. Asuma-ti riscuri. Carpe Diem !

sâmbătă, 4 decembrie 2010

What I've learned from November

Un pat alb si fraged. Doar asta se afla in camera. Imagineaza-ti ca stai intins, cu ochii deschisi, uitandu-te in tavan, pe un cearsaf rece, la fel de imaculat. Nu se aude nimic, decat felul in care respiri.  E atat de ...  -Nu, nu e bine. Nu asa incepe -
Nu, nu e vara si nu te topesti pe plaja pentru ca a avut loc nu stiu ce explozie solara. Asta e o altfel de topire. Mai degraba, e o rabufnire. Inca mai vezi soarele pe cer si norii de Noiembrie sunt atat de gri si de stersi... Ca un cearsaf murdar si mototlit. Dar nu poti spune ca nu e frumos. Razele se joaca pretutindeni, se alearga printre ramurile goale ale copacilor... Hai sa ne imaginam ca razele astea doua sunt de fapt doi oameni care sunt atat de speciali, incat stralucesc. Se saruta si rad asa de tare atunci cand in sfarsit se intalnesc, incat Soarele rade si el cu toata gura si cerul gri incepe sa capete nuante de crema caramelizata. Sunt atat de frumosi, incat toti ceilalti par a fi niste biete frunze ruginite, al caror singur scop in viata e sa alcatuiasca un covor trist si sobru pe care sa calce Razele.
Sunt atat de fericiti pentru ca se completeaza perfect. Unul e naiv, celalalt stie cum sa-i apere pe amandoi. Stiu sa-si intretina fericirea pentru ca se simt bine unul in preajma celuilalt, si mereu se comporta prosteste, rad si fac glume unul pe seama celuilalt. Cand unul se supara, celalat il saruta, si trece. Cand au probleme, fug mereu unul la altul si le rezolva impreuna. N-ai cum sa  zici ca stralucesc diferit, dar poti spune intotdeauna ca impreuna au cea mai puternica lumina din Univers, desi au momente cand norii nu le lasa sa straluceasca asa de tare pe cat si-ar dori si nu se mai simt atat de speciale.
Intr-o zi s-au plictisit asa de tare sa stea ascunse dupa nori, incat i-au cerut Soarelui sa le transpuna pe Pamant, sub forma unor oameni. Soarele a incercat sa le explice ca oamenii sunt  muritori si odata transpusi sub forma lor, vor deveni la fel ca si ei. Nu a contat. Se iubeau asa de tare incat au acceptat pana si ideea ca vor muri.
Ajungand aici, s-au mirat cat de urat e. Le-a placut in schimb sa admire cerul care odata era casa pentru ei. Dar si-au continuat jocurile prostesti si iubirea lor crestea pe zi ce trece, nu mai conta nici macar ca vedeau atata suparare in jurul lor.Cel mai mult le placea noaptea. Sa stea imbratisati in pat li se parea cel mai frumos lucru.Si abia acum, continuam cu inceputul.
Un pat alb si fraged. Doar asta se afla in camera. Imagineaza-ti ca stai intins, cu ochii deschisi, uitandu-te in tavan, pe un cearsaf rece, la fel de imaculat. Nu se aude nimic, decat felul in care respiri.  Nu poti sa nu te gandesti ca e tipul ala de "perfect solitude", in care nimic nu te poate distrage. Un milion de ganduri iti trec prin minte si nu stii la care sa te opresti. Esti fericit, dar te simti ciudat in acelasi timp. Ai vrea sa poti sa-ti explici cum se poate sa fie asa de linsite...E atat de calm in jurul tau, nu auzi zgomotele strazii, nu-ti auzi nici macar gandurile, te detasezi total. .. si deodata, simti cum cineva isi strecoara mana peste palma ta intinsa si o cuprinde cu atata ardoare incat tresari, dar numai in subconstient. Da, atat de profund esti adancit in liniste, incat ai uitai ca mai e cineva cu tine in patul cel alb. Sau poate solitudinea aia perfecta  nu e de fapt, o solitudine perfecta. Nu ai auzit nici macar bataile inimii celuilalt, pentru ca se sincronizau cu ale tale. Sentimentul ala vag de ciudat  isi are si el locul, simbolizeaza naivitatea si frumusetea cu care un suflet pur poate iubi. 
Daca nu ai auzit bataile inimii pentru ca erau identice cu ale tale, nu inseamna decat un singur lucru. Cel de lanaga tine e ..facut doar pentru tine. Pentru ca asta e singura modalitate prin care-t poti da seama ca esti iubit si iubesti. Neconditionat si irevocabil. Fara sa porti masti sau sa incerci sa fii altceva decat ceea ce esti.
Razele stiu asta. Si lasa toti norii negri de pe cer in urma, fug mereu sa caute albastrul infinit pe care pot sa straluceasca pe veci...Pentru ca asta e frumusetea razelor... mereu o sa straluceasca, indiferent de cum arata cerul...






miercuri, 20 octombrie 2010

Despre zei si Iubire II

Prea multa ploaie, prea multe tigari, prea multe certuri, prea, prea , bla bla bla....
La dracu cu astea.
La dracu cu tot.Am crezut cu tot sufletul meu intr-un Zeu. L-am iubit, divinizat si l-am pus pe-un piedestal. Am fost una dintre muritoarele care l-au iubit cu sufletul sincer, pur si din toata inima. Dar el a trebuit sa arunce cu fulgere in cei pe care-i iubeam cel mai mult si sa-i prefaca in scrum.
Iubesc prea mult acele persoane ca sa ma convertesc la religia Lui.Asa ca, am renuntat. Nu regret nimic, niciodata n-am sa regret pentru ca a fost cea mai frumoasa dragoste, dar toate au o limita, un sfarsit. Poate ca asa a fost sa fie, poate ca pe undeva am gresit cu totii...poate ca si el m-a ridicat pe-un piedestal... poate ca piedestalul era de foc-dar imi placea...Poate ca nu stiu.Nu am sa uit, nu voi avea resentimente. Asa a fost menit sa fie. Dar Zeule, sa stii ca acum doare. Si o sa mai doara destul. Dar totusi...
Zeii au ceva aparte, au acel je ne sais quoi care te fascineaza si te bucuri asa de mult numai cand unul dintre ei te priveste, fie si pentru o secunda..Ce sa mai zicem de momentele cand te saruta sau te atinge, cand iti zice ca si El te iubeste...cand e singurul care poate sa te faca sa te simtit mai bine... Insa, cine a zis ca zeii sunt perfecti, a gresit. Dupa cum reiese din toate scrierile istoricilor si zeii faceau greseli.Si inca fac greseli stupide, pentru ca toti, si muritorii si ne-oamenii, sunt facuti de Dumnezeu. In graba Lui spre a crea perfectiunea, a gresit putin.
Ne-a dat puterea de a infaptui minuni si pacate, pacate si minuni, toate la un loc. Muritorii sunt mai sensibili, arata tot pentru ca sunt puri. Zeii sunt si ei sensibili, dar nu arata nimic. Poate ca pana la urma nu simt, poate ca le pare rau.Poate ca poate, prea mult poate...
Macar nu am ramas cu intrebarea " ce-ar fi fost daca.." .
Am trecut prin toate alaturi de acel Zeu suprem si a fost frumos. A fost si inger si demon, si copil si prea matur si sensibil si dur. Poate ca asa va ramane. Doar...a fost :).
Acum,iar ploua.

marți, 12 octombrie 2010

Because friends don't waste wine when there's words to sell.



...Pentru ca in primul rand, sunteti prieteni.
Pentru ca ea e altfel, sau exact cum nu te asteptai sa fie.
Pentru ca te iubeste, respecta si se simte minunat cu tine.
Pentru ca are incredere...si pentru ca apreciaza tot ceea ce faci pentru ea si ca i-ai fost mereu alaturi atunci cand a avut mai mare nevoie.
Pentru ca te iubeste si o sa faca asta mult timp, chiar si cand n-o sa mai fii langa ea...
Pentru ca, pentru ca....

joi, 7 octombrie 2010

Despre Zei si Iubire.

Iar e frig peste tot. Afara, in casa, pana si in mintea mea tot frig e. Cafeaua nu mai are succesul de alta data si tigarile se cam termina, incet, incet.... Pot sa jur ca e frig din cauza ta. Si nu doar frig... Toate, toate se intampla si s-au intamplat  doar din cauza ta !
Aminteste-ti de stralucirea Soarelui de asta vara ... eu cred ca zambetul tau era de vina. Odata ce colturile buzelor tale se ridicau si lasau sa se vada dintii  frumosi ca niste perle, il eclipsau pana si pe Apollo cu toate poeziile lui frumoase.Privirea ta mandra o facea pe Hera sa trimita norii pe cer,  deci frumusetea stelelor nu se putea vedea tot din cauza ta. Pana si Narcis era gelos pe tine, si nu a murit innecat pentru ca voia sa-si vada reflexia in lac mai bine, ci pentru ca tu l-ai facut sa fie verde de atata invidie in momentul in care ai trecut pe langa el si mergeai asa de lin, parca plutind, incat nu a putut suporta ideea ca cineva e mai frumos ca el in lumea asta si s-a sinucis. Grija pentru tot ce e important in viata ta te face sa fii mai razbunator si rau decat insusi Ares. Nimeni, niciun zeu n-a putut sa te aprecieze la justa ta valoare si cu totii ti-au intors spatele cand poate, aveai mai multa nevoie de ei.
Insa tot nu pot sa-mi dau seama de unde ai avut puterea sa rezisti privirii Medusei.Tu, da tu ai fost cel care a distrus-o.
Numai Afrodita a fost singura care te-a apreciat si ti-a dat o frumusete atat trupeasca cat si spirituala cum rar mai gasesti azi.
Si cu restul zeilor nici macar nu te poti compara.
Sarmul tau te-a ajutat sa gasesti in orice zeu ceva bun sau folositor si sa poti sa sustragi totul cu diplomatie si chip de inger ce niciun pictor n-ar indrazni vreodata sa incerce sa picteze.Astfel, ai devenit un ne-om perfect.
Nimeni nu stie cine sau ce esti, dar  eu prefer sa te identific cu Hades.De prea multe ori ai jucat ruleta ruseasca si ai pierdut, dar gandeste-te ca poate nu va fi impedios necesar sa stapanesti bogatiile din adancul Pamantului cu Persefona si ca o vei avea pe Afrodita sa-ti fie alaturi si sa rescrieti Istoria unei iubiri perfect, cum niciun zeu sau om sau orice n-a avut curajul, talentul si pasiunea sa o faca.
Si-acum, ploua :) .

miercuri, 25 august 2010

Oare cheia asta stupida chiar e la mine?

Stiu ca nu am mai scris nimic si nu am continuat povestea, dar deja m-am saturat dracului de toate cacaturile astea poetice. De ce? Pentru ca dragostea nu inseamna tot ce scriu eu aici.Mint oameni buni, cu nerusinare chiar, despre iubire. Iubirea e cand gasesti pe cineva care iti e alaturi mereu. Si cand razi, si cand plangi pentru orice prostie.Ma gandeam acum cateva zile la vechea eu...Eram doar un copil maturizat precoce, dar care mai avea totusi o farama de optimism si inocenta in el. Cum eram eu acum cateva luni, visatoare, pufaind tigari pentru ca imi placea dansul fumului si band lapte dintr-un pahar de whisky in timp ce stateam pe jos, in bucatarie si am uitam pe geamul meu mic si urat la bezna haotica de afara...Inocenta sau stupiditate, inca nu stiu. Desigur, orice om are momentele sale de glorie, dar ... atunci incercam sa-mi formez o parere despre dragoste, singura fiind.Si totul era ca in filme, si mi se parea ca pur si simplu scenariul din capul meu se derulase pe micile ecrane asa de des, incat eram plagiatoarea absoluta.
Iar scriu ca o nebuna si nu au nici un inteles propozitiile mele, cuvintele au pornit un razboi nuclear pe hartia asta alba si fragila, atat de fragila....Poate ca sunt ca si hartia asta    Eu am fost acea hartie, iar jocurile murdare ale tuturor s-au rasfrant asupra mea, asupra copilului cu zambetul murdarit de jegul din societatea asta mizerabil de jegoasa.Da, poate e pleonasm sau orice altceva, dar pentru mine, e descrierea perfecta.
Si daca privesc si mai adanc in trecutul meu, vad un copil foarte naiv..care cauta dragostea, care crezuse ca o gasise, dar care s-a inselat amarnic.
Si poate nu voi mai reusi niciodata sa fiu iar acel copil, insa macar acum, stiu sigur ca am gasit, in sfarsit, dragostea. Prima, cea mai frumoasa.Pentru ca mereu ma face sa rad chiar si atunci cand restul nu vor decat sa ma vada plangand.
Pa lacrimi, nu mai am de cand sa ma arunc in bratele voastre...De prea multe ori m-ati spalat in sare si acum trupul meu nu mai are pielea fina. Sunt in sfarsit fericita, datorita tie, dragoste. Si e al draacului de bine, pentru ca am asteptat de mult.

marți, 27 iulie 2010

Fiara cu Buze blonde

Inca nu-mi vine sa cred cat timp a trecut. Parca acum cateva secunde incepeam sa scriu scrisoarea aia stupida. Mie-mi place sa fiu diferita, asa ca nu incep cu traditionalul "Draga X" ; eu pur si simplu ti-am scris "citeste-ma". Nu, nu "citeste-ma" ala pe care il faceai intodeauna, de parca eu as fi fost vesnica bucata de hartie albastra cu miros de vanilie. Acel "citeste-ma" simplu, in care trebuie doar sa analizezi cuvintele, sa le lasi sa curga prin ochii tai verzi si sa nu pricepi nimic.
Mi-e dor de mare si de tine, iar.Mi-e dor de toate noptile alea albe in care ne faceam praf si cantam ca nebunii pe strada, apoi fugeam acasa si faceam un dus si dragoste toata dimineata.
De ce nu-mi raspunzi la scrisori? De ce nu poti sa ma ierti...De ce?
Asta e singura intrebare care imi fosneste prin minte.Pe langa ea, mai sunt si amintiri, multe, multe amintiri. Poate ca iti mai aduci aminte cum ne-am cunoscut...e amintirea mea preferata.Hahah..cum scriu asta, imi si rasuna in minte melodia noastra stupida, dar atat, ow, atat de frumoasa.La dracu', de ce trebuie sa fiu asa de siropoasa..Uite, iar "de ce"..Si sa sti ca e numai vina ta!
Sau poate e vina mea ca te-am pierdut...De ce nu mai putem sa fim iar noi? Eu blonda cu buze rosii si tu cantaretul de jazz cu zambet diabolic de delicios, irezistibil...

Nu pot nici macar acum sa te mint,asa ca am sa-ti povestesc cum mi-am imaginat eu finalul acelei nopti stupide in care ai disparut tu si ai luat cu tine aproape tot sufletul meu...
Dar ca sa intelegi mai bine, o sa iti povestesc tot..
Iar e 8:00 PM si noi dormim.Dormim pentru ca am facut inca o data noapte alba si dragoste pana la 12.Iti suna telefonul si soneria aia idioata ma trezeste.Inevitabil, nu mai pot dormi.Asa ca deschid ochii si raman neclintita.Te aud cum vorbesti.E Rich, care ne cheama la deschiderea barului sau.Ii spui ca la 10 o sa fim acolo.Inchizi, te arunci in pat si ma iei in brate.Incepi sa te joci cu parul meu, sa-l arunci de pe ureche de parca mi-ar mudari pielea atat de alba si sa ma saruti usor pe gat.Tresar si incep sa chicotesc in sinea mea. De ce trebuie sa fii asa de dragut intotdeauna?Ma "trezesc" si ma intorc la tine. Acum port doar zambetul meu de buna dimineata si cearsaful asta atat de rosu.Imi zambesti cald si ma iei iar in brate.
- Imbraca-te, imi spui , iesim in oras!
- Unde?
- Hai smechero, taci, stiu ca ai auzit convorbirea...Deci, imbraca-te.
- La naiba...cum de mereu iti dai seama?
- Am fler. Hai, stii cat de mult iti ia ca sa te imbraci si sa te aranjezi, fugi!
- Idiot, parca nu ti-ar placea sa te uiti al mine cum ma pregatesc.
- Mmmaybe...hai, n-o sa avem timp...
Zis si facut. Dupa un dus rapid, deschid dulapul si caut prin zecile de rochii ceva sexy si elegant.Dar, vai, ce stupid suna. Orice e sexy trebuie neaparat sa fie si elegant...Dupa 10 minute de stat goala si facut selectii, aleg o rochie Dolce neagra, cu decolteu in V si spatele gol, lunga pana sub genunchi.Niste Manolouri cu toc de 12 merg perfect cu ea si plicul ala rosu care-mi place asa de mult e deja pe masa.Tu iesi din dus si incepi sa zambesti pervers cand ma vezi.
- Ai grija sa te dezbraci repede cand ajungem acasa, altfel rochia asta o sa fie bucati!
- You wish, e preferata mea.

- Iti cumpar eu alta.
- Nu! e prima rochie Dolce pe care mi-am luat-o din primul meu salariu.Are valoare sentimentala.
- Hmm, atunci o sa-ti cumpar 10 rochii in schimb, numai lasa-ma s-o rup, imi spui in timp ce ma iei in brate si am saruti iar pe gat.
- Haha. Nu..si sti prea bine ca nu sunt materialista.
- Cum doresti...dar repet: s-o dai jos repede.
Si iar zabesti cum numai tu stii.
In timp ce eu ma machiez, tu te imbraci. Niste pantaloni negri si o camasa alba, putin descheiata se aseaza perfect pe trupul tau frumos.Iti pui si palaria aia neagra pe care mereu ti-o fur cand vreau sa par mai glam rock something something.
Nu mai pot continua.Inca ma doare, desi au trecut atatea luni...sper sa imi scri, daca nu, o sa continui eu
Te iubesc!

miercuri, 14 iulie 2010

Doar o jumatate de ora...




Am plecat la mare...see you all in 10 days.
Revenim cu poze si povesti frumoase.

marți, 13 iulie 2010

Cand esti idiot...


- Razi mult.Mult mai mult decat de obicei;

- Citesti carti pornoase;

- Faci prea multe nopti albe si prea multe rani la picior de la pantofii aia cu toc de 12 pe care ii iubesti;

- Nu-ti mai pasa de nimeni di de nimic…Intr’o anumita masura;

- Nu te mai enervezi asa de des.Doar esti idiot, deci optimist, deci nimic nu te sacaie, tu ii enervezi pe altii;

- Fumezi, fumezi, fumezi;

- Nu prea mai dormi decat de la 9 la 2;

-  Inspiratia vine si pleaca mult mai repede;

- Citesti mult dar dormi putin. Invers proportional;

- Faci poze multe si stupide;

- Debordezi de atata energie incat enervezi oamenii numai cu zambetul ala gen “:D” pe care il afisezi mereu.Plus vocea schimbata mereu si fazele stupide;

-  Esti narcissist si arrogant. Si-ti place.

Cand esti si mai idiot…

-Iubesti si iti dai seama ca de acolo porneste toata idiotenia.



Eu sunt o Idioata.



Acum am trecut la faza a II- a, cand constientizezi cat esti de idiot si incepi sa razi haotic. => ca esti NEBUN.Si acum, iti spui ca orice geniu a fost mai mult sau mai putin nebun, deci ca esti perfect OK.

Si nu-ti pasa.Urmeaza sa spui repica aia genial pe care ai auzit-o la mama ta: “Futu-i, Futu-i” zise printesa. “Iar am ramas insarcinata si nu stiu cu cine.La dracu’ cu asta, nu ma mai duc la Gradinita!!!

Morala: mama are intotdeauna dreptate.(Asta sau dragostea face muuuuult bine)

Sa zicem ca..







..Revenim cu forte proaspete.De data asta e pe bune.Stay tuned for more, this night is H-O-T !

luni, 7 iunie 2010

Mama ta nu ti-a zis ca nu e bine sa vorbesti cu strainii? II

 
O clipa furata...Mai multe clipe furate.Fete sau diferite masti,mirare sau interogare,actrita sau pur si simplu om frumos ce se poate modela usor fara sa fie nevoie sa-i explici cum sa o faca.Asa o vedeam eu pe Diana mereu.Imi placea la nebunie sa merg cu ea la cate-o sedinta foto-n parc sau oriunde si sa ii surpind trasaturile frumoase si fine in poze care mai de care mai simple.Era modelul perfect si muza absoluta,niciodata nu trebuia sa-i spun cum sa stea sau ce sa faca.Parul ei roscat si lung parca radea cand se intalnea cu razele soarelui si il facea si pe el sa stea mai mult pe cer,sa pot sa-i fac eu si mai multe poze frumoase ei...Am iubit-o nespus si poate ca inca o mai iubesc.Am iubit-o  asa cum era,cu ochii ei mari care m-au fascinat mereu,cu pielea ei fina care mirosea a frumos de fiecare data cand o sarutam.Era perfecta si jur ca as fi ucis daca cineva ar fi intervenit intre noi...Si uite ca s-a intamplat..Noi nu mai exista,de mult.
Acum e un inceput timid de vara.Stau la geamul apartamentului meu de la etajul 1 si incerca sa prind cateva cadre frumoase.Lumina era asa de pura si cadea mult prea frumos pe trandafirii din gradina blocului incat nu am putut sa stau doar sa ma uit.Si apoi, apare, din neant parca, ea.
 Nu ploua,dar simt cum mille de picaturi cad.Cad pe mine cu greutatea lor imensa si ma coplesesc.Sunt reci,reci ca mine.Umbrela mea multicolora si mare a imbatranit.Acum e gri si ciuruita de grindina.Nu mai am nevoie de ea asa ca o arunc intr-o balta imaginara.Umbrela cade chiar langa ea.Se uita fugitiv in balta si rade.Isi vede parul si se uita si la etajul 1, ca intr-o oglinda, ma vede pe mine pe fundal.Rade de parul meu cret care e ciufulit iar.Camasa mea cu maneca scurta e necalcata si maieul meu e patat de capsuni.Tigara mi-a alunecat in coltul gurii cand am avut tentativa aceea de zambet pervers care-i palcea mereu.Se intoarce ca o pisica speriata spre mine si imi face cu mana.Face bezele ca un copil de 5 ani care isi vede un vechi prieten.Ii vad ochii cum rad....
- Ma mai tii minte? Vreau o cafea...Daca nu ma mai  tii minte, sigur esti genul de om care invita strainii la cafea!
- Te mai stiu...esti Diana, fata cu tigarile colorate.Hai sus!Interfonul nu merge,urca la apartamentul 10.

Radea zgomotos si sarea in sus, pe loc.M-am bucurat ca era asa de fericita.Ultima data in parc, parea trista.

- Ce vant te aduce pe aici?I-am zis de indata ce a intrat in apartament.
- Nu stiu.Mai vreau poze.Am regretat atunci in parc ca nu te-am alsat sa-mi faci...
- Care atunci?Prima data?
- Da...Nah,restu' sedintelor au fost reusite.
- Da, chiar acum mai incercam sa fotografiez ceva...Vorbeam in zadar, ea nu era atenta.Pentru prima data de cand fusese prin preajma mea, venise sa-mi vada apartamentul.Nu stiu ce a facut-o sa vina aici azi, cred ca curiozitatea, dar era fascinata.Se plimba prin fiecare camera, ochii se jucau peste tot, analiza orice, plimbandu-si degetele pe pereti in tot acest timp.
- Diana..ce faci?
- Memorez.
- C-ce faci !?
- Taci acolo! Memorez camera.Degetele mele sunt ca un receptor ultra-senzitiv.Tin minte si cuvintele daca-mi trec degetele peste ele.
- Weirdo..
- Maybe, but i like it.
- Ce-i cu tine aici?
- Hai sa bem, Victor...nu cafea....Si-atunci scoate din geanta o sticla de Chardonnay din 1908.Ma trimite sa pun jazz si sa-l dau tare.Isi da jos pardesiul negru si ramane in niste pantaloni scurti de blugi,un tricou simplu alb, si o vesta verde.Are cercei albastri si buze rozalii.E la fel de frumoasa.Isi aprinde o tigara normala si incepe sa cante ...Like leaves in the wind..tha na na nah naaa...iar rade..s-a imbatat doar dintr-un pahar.
- Nu prea tii la bautura, nu?
- Eu !? Nu vezi ca sunt perfect lucida?
- Serios? si daca as incerca sa te sarut?
- Si cine-a zis ca nu mi-ar placea?
- Bine.Ma las usor inspre ea si incep sa o sarut.Nu se opune, din contra, ma trage inspre ea.Scaunul pe care stateam cade si se izbeste cu zgomot de podea.Ea se ridica si isi pune mainile dupa gatul meu.Eu fac accelasi lucru cu mainile mele pe talia ei.Ne sarutam in continuare si dansam, macar incercam.Se opreste o clipa.Se departeaza dar inca tine ochii inchisi.Mai ia o gura de vin si trage-un fum.
- Vic, asta unde o sa duca?
- Nu stiu, tu esti aia care a inceput !
- Mda, asa e...dar o sa fie bine!
- De ce crezi asta?
- Pe tine te cheama Victor.Numele tau e predestinat pentru chestii bune.
- Adica?
- Tii minte cand eram in parc, si vorbeam de viata si conceptii si Jung si tipuri se personalitate si arhitectura si tot?
- Da. Ce legatura are asta cu tot?
- Are, Vic.Numele tau inseamna victorie si succes, reusita.Tu o sa obtii tot ce vrei.Tot ce incepi tu trebuie sa se finalizeze cu succes.M-ai atins.O sa ramai cu mine pe veci.
- Wow, si in parc erai asa de reticenta.Ce-i cu schimbarea asta?
- M-am gandit.Acu taci si mai da-mi sa beau.Sa dansam, nu mai e mult si vara se termina scumpule...noi am inceput.Suntem doar doua frunze care sunt pierdute in vant, pierdute-n lme, duse peste tot.Daca facem asta, macar sa fie o calatorie placuta.Hai s-o facem cum trebuie!
Iar sarut.E ciudata.O iubesc, si de cand ne-am intalnit de 5 ori dupa prima data cand ne-am vazut in parc o iubesc si mai tare.Cred ca si ea ma iubeste.O sa fie bine?
DA.E bine.
Aberam inainte sa vina ea.Noi inca suntem.Mereu am fost, mereu o sa fim.Si nu o sa ma mai indoiesc de asta niciodata.

miercuri, 19 mai 2010

Mama ta nu ti-a zis ca nu e bine sa vorbesti cu strainii? I



 Sta pe banca.Doar ce s-a asezat si se gandeste.E intr-un parc, undeva pe langa o gradinita.E frig si vantul suiera, ii sopteste ceva ce ea nu poate sa inteleaga, dar nu o deranjeaza.Il lasa sa vorbeasca in continuare, in timp ce-si ia o tigara din tabachera ei verde cu buline albe si-un desen cu Betty Boop.O aprinde si se uita in gol.Oamenii trec grabiti pe aleea din parc, unii rad, altii sunt singuri, ceilalti nu sunt asa de interesanti incat sa-i capteze atentia.Mai trage un fum.Trec minutele si se face ora 14:00.Parintii incep sa mearga la gradinita, dupa copii lor.Ea sta cu tigara intre degetele ei lungi si frumoase si se uita la copii.Isi tin ascultatori parintii de mana si rad, povestindu-le ce nazbatii au mai facut si azi.Parintii zambesc din suflet si ii saruta.Trec incet pe langa ea si le aude fericirea.Miroase si frumos.A cald si a proaspat.
Zambeste.Mai trage un fum.Toti parintii si-au luat copii.Acum e 14:32.Isi mai aprinde o tigara, a sasea.Fumeaza incontinuu, nu-i pasa...O scoate si o aprinde.Cand termina de suflat primul fum, cineva se aseaza langa ea, fara ca macar sa o intrebe, politicos, daca locul este liber.
- Mai ai o tigara? o intreaba strainul de parca ar cunoate-o si si-ar permite.Fara sa zica nimic,fara sa se uite macar la el, deschide geanta si scoate tabachera, oferindu-i una din tigari.
- Numai tigari colorate ai?Spune el, razand siret.Atunci,Desire se uita la el.Era chiar frumos, asa, imbracat cu blugii lui negri, tricoul baggy cu mesaj haios- Your mum would love me, parca asa era- si geaca neagra de piele.Dar cel mai mult ii placeau conversii lui.Rosii.Si era chiar frumos.Brunet, ochi albastrii, inchisi si un par cret si stralucitor.Insa nu schiteaza nicun gest.
- Astea-mi plac cel mai mult.Fiecare culoare are cate o aroma diferita.
- Hmmm, asta are gust de mere...
- Da, pai e verde.A mea e rosie, deci are gust de capsuni.Ador capsunile...
- Imi plac mai mult decat merele...Ce culori mai ai?
- Maro, albastru inchis, turcoaz, roz, crem, si negru.
- Doar atat?
- Pe restu le-am fumat.
- Hai sa jucam un joc... o sa incerc sa ghicesc ce aroma are fiecare tigara in functie de culoarea pe care o are.Vrei?
- Mama ta nu ti-a zis ca nu e bine sa vorbesti cu strainii?L-a intrebat asta dupa ce trasase un fum.Cuvintele se strecurau printre ceata, ca si cand ar fi fost o  otrava letala.El se uita la ea, fermecat, intrebandu-se cum de nu poate sa-i dea un raspuns...
Era genul de tip arogant, care avea replica pentru orice chestie.Dar se pare ca ea... -tipa cu colanti negri luciosi, tricou alb,baggy, geaca de piele, accesorii cu tinte si conversi in picioare- ei bine, i-a pus capac.
- The cat got your tongue, hon' ?
- You wish..Ma gandeam la culori si arome.
- In timp ce te uitai la mine? Ce aroma are cea turcoaz?
- Cred ca afine.
- Esti bun!
- Mersi.
Zambet.Vantul incepe sa fie gelos si urla la ea.O apuca de parul ei lung, ondulat si roscat si i-l arunca in toate partile.Ea rade si mai trage-un fum din tigara ei rosie.
- Stii, mie-mi place sa-mi asum riscuri, de aia vorbesc cu strainii.Nu pari periculoasa.
Ea rade zgomotos, cu pofta.
- Periculoasa nu, dar uite ce scrie pe tricoul meu.Isi da jos geaca si lasa la iveala tricoul albastru electric pe care scria mare si cu litere rosii :"I'm not a bitch, I'm THE bitch.And to you, I'm Mrs. Bitch."
Rade si el, la fel de zgomotos.Mda, ce pot sa zic, competitia cu cel mai amuzant tricou ai castigat-o deja.
- Esti amuzant.  Ii zambeste la fel de cald cum zambeau si parintii copiilor, numai ca zambetul ei are acel je ne sais quoi..
- Esti...Nu stiu cum.
Iar rade.
- Multumesc.Asta e cel mai furmos lucru pe care mi l-a zis cineva.
- Crezi in dragoste la prima vedere?
- Nu.
- Bine. Pana atunci, eu sunt Victor.Si-mi pare bine.

marți, 18 mai 2010

Pentru prietenie.



Am primit acest premiu de la Catalina.Cu aceasta postare tin sa-i multumesc mult pentru distinctia acordata si sa o ofer la randul meu, altor bloggeri talentati.

sâmbătă, 15 mai 2010

Raspunsuri pentru Matei.

Scumpule,nu o sa ma feresc sa spun cateva lucruri asa cum nici tu nu te-ai ferit.Nu  cred ca mai meriti si o introducere,asa ca o sa trec direct la subiect.Nu m-ai iubit,nu te-am iubit,get over it.Cand sunt calcata pe cap,reactionez.Ca o Bitch,da,dar unii o si merita.Unii ca tine.
Asa ca scuteste-ma cu cacaturile gen "aici e furtuna" pt ca stii prea bine ca nu e.Si nu, nu incerc iar sa spun ce e bine pt tine.Daca era furtuna Matei, nu ai mai fi intrat pe blogul meu si nu ai mai fi scris postarea anterioara.Nu o sa o sterg,pentru ca vreau sa iti demonstrez cat esti de nesimtit.Dar daca intr-adevar era furtuna, tu ai fi stat in casa.
Next...nu creed ca am zis vreodata ca eu am demoni si writer's block sau ceva de genul, dar daca e o aluzie la el...atunci ESTI GELOS.Si o stii si tu prea bine.
Da,sunt un copil si nu-mi amintesc sa-mi fi cerut scuze pt ca ne-am despartit.Relatiile la distanta nu merg.Nu vreau sa sufar.Asa ca mai bine renunt.Da, poate sunt o lasa pentru asta, dar macar nu sufar.
Stiam ca ea e Grette.E imposibil sa  nu fie ea.E prea rasfatata ca sa nu fie Grette.M bucur ca o ai macar pe ea alaturi...
Nu vreau sa fiu Aimee si nici sa am picioare si cur ca ale ei, deci asta nu ma atinge deloc deloc la corazon.
Parei intr-adevar inabordabil, dar pe interior esti fff soft.Asa ca nu mai trebuie sa zic nimic si stii asta prea bine.
Titlul mi l-am amintit pur si simplu, era o fraza care-mi placea mult si m-am gandit ca poate mai storc o poveste siropoasa.Nu are legatura nici cu tine, nici cu Anndrei,cu nimeni.Si faptul ca il calomniezi asa aiurea , la mine pe blog, nu afce decat sa arate iat cat esti de GELOS.Asta e adevarul honey...Take it or leave it.
Si acum  pentru cireasa de pe tort: faza cu nu plange te sun in 5...din cate-mi amintesc, eu eram aia care te sunam in 5 minute si adormeam.Asa ca las-o balta si nu mai incerca sa impresionezi pe nimeni.Nu ai cum.
Sper ca ti-am raspuns la toate nelamulirile.Hai acum, fugi sa te mai joci putin cu Grette.Grette cea pe care nu ai vazut-o si cu care ti legatura doar prin PC si telefon.
Grette cea pe care o iubesti,nu?

Asa ca Honey, acum realizez ca faza cu paper dreams era menita sa se intample.Era pentru tine.
Nu te iubesc!

marți, 11 mai 2010

The END!-Scris de Matei.

Aici e furtună. Nu, nu e genul ăla de furtună, adică vreau să spun că nu e nimic afară. Şi nu exagerez. Afară chiar nu e nimic. Numai geamuri, ziduri, amintiri de căcat, reproşuri pe care numai ţie ai putea să ţi le faci şi la urma urmei... covorul ăla idiot care l-am dat copiilor străzii. Poate asta o să te doară cel mai tare, dar nu îmi pasă cum nici ţie nu ţi-a păsat. Nu fi patetică că nu ai demoni interiori şi nu ai nevoie de o mie de persoane din sexul opus ca să îţi citească blogul şi să te facă să te simţi... în fine... nu eşti patetică. Eşti doar... laşă şi nu te învinuieşte nimeni. Doar eu.

DA, la prostia aia cu numărătoarea am trişat şi nu-mi pare rău. Lui Simon James nu-i pare rău nici dacă întrega lume are depinde de el, iar el nu ar face nimic. Aş mai trişa încă o dată.
Notă pentru sine: nu te îndrăgosti de copii, au tendinţa să facă prostioare şi după vin cu "îmi pare rău", iar asta ar trebui să îţi amintească de o altă notă pentru sine: nu ai fi deloc un părinte bun, sau poate ai fi, dar uite că ea nu o să afle nici o dată.

Iar te tâmpeşti marţafoi şi vorbeşti cu tine însuţi.
Bine dar...
Eeee! Ce-am vorbit noi?

Notă pentru tine: o urăşti şi crăpi de gelozie pentru ca EA a avut dreptate. Da scumpo, Grette a mea a avut dreptate. Aaaa, da scuze, te-am minţit un pic aici, ea e Grette şi Grette e ea, iar EA e mândră de asta. Nu te flata căci o să-ţi şterg amintirea din regristrul meu. Nu eşti Aime, nu ai picioare de Aime şi nici cur de Aime. Pare cu regret bubulino dar despre episodul ăsta nu o să fac mare tam tam. De ce? Pentru că lui fraieru ăsta nu îi pasă.

Trebuie totuşi să îţi mulţumesc pentru un lucru deşi ar trebui să fie o mulţumeală colectivă. Fară idioate ca tine Chirilă nu ar fi scris minunăţiile alea. Mda, aşa e, nu am reuşi fără voi, iar voi... luavar dracul. Ştii... pe vremuri se spunea: "Cu trădătorii şi dezertorii laşi NU DISCUTĂM. Îi executăm!"

Îţi păream odată inabordabil şi nu ştiu cum. Ei uite că sunt. Porcul din mine cu creierii futuţi refuză să înghită şi căcatul tău. Nu ştiu încă dacă mai meriţi ceva sau nu...sau dacă te mai... ce dobitoc...Cum să îmi închipui că te iubesc? Băi ce spune Grette  îl face me Murphy şi pe legile lui amărâte să pară un puştan pe tricicletă între o mie de motociclişti furioşi.

Mă uit la titlul ăsta pe care l-ai lăsat tu aici. Era pentru el Honey? Pentru pedofilul tău cerşetor de atenţie? Sau aaaa...am uitat...tu nuuuu....scuze dar aici am râs un pic. Ştim amândoi că vrei de crăpi, dar nu prea găseşti o persoană potrivită. Vrei vrei vrei vrei de nu mai poţi şi să ştii că taţii miros asta... ştii tu la ce mă refer. Acuma să nu crezi că eu insinuez căăăăă....ei da cum? Eu? Te rog Honey...numai pedofilul tău face din astea. Eu doar scriu de-aiurea. Că aşa fac eu. Pardon..am greşit, pedofilul tău frustrat nu insinuează. El vorbeşte despre trainica lui pulă şi ale sale mândre cuceriri, iar dacă cineva vrea, ne şi descrie un act complet cap coada. Aşa ca la OTV. Senzaţional!

Am zis că atunci când se termină ţigara termin şi eu de scris aici. Naşpa treaba. Am 2 pachete pe birou plus unul de tutun. Dar ceva nu e bine. Hmmm...da asta era...
"Te plictiseşte subiectul?"
Oi căcat, iar vorbesc cu mine însumi. A, pardon Grette, tu erai...DA Grette, mă plictiseşte.
Mhm... mai scriem şi altă dată. Nu ţipa ma demento că mă duc la culacare.
A! Şi Oana? scuză-mi mârlănia, dar ĂSTA-S EU! e ok lasă. Nu plânge. Te sun în 5 minute. Mda s-ar putea să te prinzi că mă doare în cur, dar nu e aşa, o să-ţi zic că am adormit.

p.s: dsbxtr xsstrccc - nu-ţi fă griji că nu te-am înjurat. E o anagramă pentru te iubesc. (zâmbet)

vineri, 7 mai 2010

Rien de nouveau ici


Noapte.Asta e acum,noapte si mai sunt si patru pereti.Patru pereti albi si frumosi,mari pe care nu e nimic.Sunt goi.Imi aduc aminte cum imi spuneai ca uneori iti place sa te uiti la ei si sa-ti proiectezi gandurile,sa-i imbraci cu amintirile noastre si sa-i faci sa rada,sa-i faci sa fie colorati si indragostiti...Parchetul asta negru,laminat e asa de rece..n-am papuci in picioare si mi-e frig.Nu am pe mine decat camasa ta pe care ai uitat-o si nu mi-am adus aminte nici eu sa ti-o dau inapoi...De fapt,n-am vrut!Imi place de ea,asa cum e.N-am mai spalat-o pentru ca mirosea a parfum,miroasea a frumos.Miroasea a tu.Mirosea...Acum doar pute.
Nu mai e nimic aici.Doar geamul asta mare si frumos,pe care pot sa am uit si sa vad lumea.Ei alearga,se grabesc sa ajunga undeva,nici ei nu stiu unde...De ce nu stau sa priveasca?Eu as privi luminile si m-as pune pe podul ala de lemn de peste raul imens din fata mea...As sari in apa si as inota,as inota cu gandurile mele,auzind zgomotul apei ce seamana cu o melodie cantata lent,dar ciudat de frumos de un pian acordat perfect.Si ce frumoase sunt mainile alea!Ce frumos esti tu...cat erai de frumos...As sta,serios,as sta...dar nu am cum sa ies.
Acum sunt doar cei patru pereti.A aparut de undeva si o tigara,deja aprinsa.Trag din ea incet si suflu fumul cu incetinitorul si ochii inchisi.Inima mea bate iar ca o nebuna si dorinta de a pleca din inchisoarea asta devine si mai arzatoare.Claustrofoba!Sunt claustrofoba!Sau poate..poate doar am innebunit?Oricum nu-mi pasa...Mai trag un fum si ma uit iar la peretii astia.Incerc sa-mi dau seama pe care dintre ei era usa..Cacat,nu e nicio urma...Inca  mai caut,tot in zadar.Doamne,ce repede uit.E geamul!Usa era pe peretele din fata geamului....Da,acum imi amintesc...Erau doar usa si o masuta mica din lemn de nuc,cu un sertaras si picioare frumos curbate,iar pe ea era asezata o vaza.In fiecare zi imi puneai alte flori.Dar eu nicidata nu le aruncam pe cele vechi.Niciodata...
Langa geam aveam patul,patul nostru moale cu cuvertura albastra...era ca un cer de vara,si pernele erau norii.Chiar erau ca norii,albe si pufoase.Se asorta frumos cuvertura noastra cu lalele din vaza.Sau cu trandafirii...Sau cu orice floare rosie pe care iti placea sa mi-o aduci.
Mai tii minte cat de mult te-am enervat cand am facut colajul ala cu pozele mele frumoase si l-am lipit pe peretele ala gol,care e vecin cu geamul si usa?Ai urlat la mine asa de tare incat a si cazut o poza de pe el.Si cand ai vazut cat inseamna pentru mine,m-ai luat in brate si ti-ai cerut scuze.Da,da,exact ca si cu covorul ala muist...ala caruia i-ai dat foc intr-o zi de joi.Da chiar,azi ce zi e?N-am calendar dar ma uit la o poza cu tine si realizez ca tot joi e...Ce ciudat,ma simt de parca ar fi vineri...Si azi s-a facut un an de cand covorul nu mai e.Poza e alb negru si esti asa de frumos in ea...Stai cu chitara ta-pe care sunt asa de geloasa- in brate si te uiti la mine zambind..Imi amintesc cand ti-am facut poza asta,doar ce-mi luasem aparatul cel nou,care acum e vechi,si radeam ca o cretina.Aveam pe mine tot camasa asta si doar atat.Nici atunci n-aveam papuci,dar imi era bine.Nici frig,nici cald.Ma zbenguiam ca o nebuna,cu tigara-n coltul gurii si faceam poze peste tot.Dar tot tu erai atractia principala...
S-a dus tigara...iar am ramas decat eu si peretii.Oare unde mi-e oglinda?Vreau sa vad daca mai am ochii verzi si parul roscat.Nu mai e nici oglinda.Ai spart-o tu,cel mai probabil.
Nu mai e noapte.Afara e soare dar cand ma uit in camera sunt tot peretii albi si atat.Nu tu pat,nu tu vaza cu flori,nu tu colaj cu poze frumoase,nimic.As vrea sa pot sa dorm macar,daca nu mai am usa. si nu pot sa plec.Locul asta e o ruina.De cand noi nu mai e,s-a dus totul.Intrebarea mea,care ma macina intr-una de aproape un an si o zi este cum de au disparut asa,toate?Intai chestiile sentimentale,apoi cele materiale.Unde?Si cand,ca eu am fost aici in tot timpul asta.Poate te-ai suparat ca ma aranjam mereu si de aia ai si spart oglinda,dar nu trebuia sa reactionezi asa.

Acum stau si ma intreb,Tu oare unde esti?

joi, 22 aprilie 2010

Dreaming out loud


 În sfârşit!Am ajuns...Mi-era aşa de dor de plajă şi de nisip..Acum mă frige,dar ştiu că e doar pentru că i-a fost dor de mine!Mă dor tălpile aşa de tare...slapii i-am lăsat în camera de hotel...la fel am făcut şi cu hainele.N-am pe mine decât un costum de baie deux pieces,alb,cu nişte căpşuni roşii şi apentisante pe el.Îmi place.Cred că şi Soarelui îi place,pentru că râde aşa de tare încât mă topesc.Îmi zâmbesc razele lui aurii.Îmi croiesc drum printre toţi oamenii ăştia şi ajung cât mai aproape de apa.
 
 Îmi pun jos prosopul azuriu şi mă aşez.Îmi caut prin geanta mea imensă şi plină cu inutilităţi o ţigară.Huh!E ultima...Stau la soare,sub o umbrelă şi îmi savurez ţigara.Mă uit la mare cum mă cheamă să mă joc.Închid ochii şi zâmbesc ca un copil mic,apoi mă ridic.Mai trag un fum,ultimul, şi apoi mă reped cu paşi grăbiţi în apă.Şi mării îi era dor de mine.De cum am ajuns m-a cuprins în braţe şi nu mi-a mai dat drumul.Valuri mici şi puternice se joacă cu mine şi îmi gâdila pielea albă şi roşie de la atâta stat în soare.Înot.Mă gândesc cât de frumos e aici,în apa asta sărată cu miros de fericire...E caldă şi bună şi mă iubeşte aşa de tare.Încă înot.Muzică..aud take five..telefonul.Dar nu am telefonul la mine..Şi atunci,îmi pică fisa,aşa că deschid ochii.
 
 Plaja mea superbă cu apă azurie se transformă într-o cadă plină cu apă incoloră,inodoră şi insipidă.Mă uit la scrumul de ţigară cum cade-n apă şi se afundă încet până dispare.Aburii apei se contopesc cu fumul de ţigară şi se transformă într-o ceată deasă.
 
 Mi-e dor de mare..

luni, 12 aprilie 2010

Thanks for the memories.


Era 15 septembrie şi începuse un nou an şcolar.Eram extrem de fericită pentru că trecusem la un alt stadiu din viaţa mea,liceul.Am urcat şi treapta asta a vieţii şi mi-a plăcut.Încă îmi place şi mereu o să-mi aduc aminte cu drag de anii ăştia.Eram curioasă,priveam pe toată lumea pe furiş şi încercam să analizez liceul.Acum îmi vine să râd când mă gândesc că mi-am găsit cu greu clasa şi totul părea că un teren de joacă nou nouţ pentru mine.Când l-am cunoscut pe domnul diriginte mi s-a părut că e un om acru,lipsit de bun simţ şi spirit de glumă.Dar când am ajuns să-l mai cunosc,mi-am dat seama că la mine prima impresie va fi mereu greşită.
 Intrând în clasă printre primii,m-am aşezat în ultima bancă de pe rândul de la perete.Pe partea unde stăteam eu erau 5 rânduri cu câte 3 bănci fiecare,iar pe partea opusă era un geam mare,lung cam cât peretele şi lat cam cât jumătate din el.Clasa era foarte,foarte mică,între cele 2 părţi rămânând doar un culoar destul de mare cam cât pentru o persoană să poată trece.Pe post de catedra era ..ei bine,tot o bancă şi muream de râs când profele se enervau că nu găseau loc pentru a-şi pune genţile şi trebuia să le atârne de agăţătoarea pentru ghiozdan a "catedrei".Şi tot aşa,stând acolo în ultima bancă,analizam fiecare persoană când intra.Plictisitor,ochi frumoşi,prea aşa,prea altcumva,răutăţi de-ale mele.Dar când a intrat el,am rămas mască.Primul lucru pe care l-am văzut a fost privirea.Genul ăla de privire care te răscoleşte,care te face să simţi că poate ajunge până-n vene şi-ţi înfierbântă sângele.Genul ăla de privire pe care nu o poţi uită niciodată,indiferent cat de mult ţi-a dori.Era înalt şi brunet, tuns scurt şi avea siluetă atletică.Mai târziu,am observat că avea şi buze frumoase.
În primele săptămâni de şcoală am ajuns să vorbim,dar nu m-a interesat în mod special.Era doar colegul de treabă cu care puteai să râzi şi să faci numai tâmpenii.  Dar timpul a trecut şi am început să ne înţelegem din ce în ce mai bine.Eu îl plăceam,dar nu lăsăm să se vadă asta.Nu ştiu de ce,pur şi simplu nu am putut să am gândesc că şi el m-ar putea place.Începusem să petrec din ce în ce mai mult timp cu el la şcoală,când chiuleam rădeam mereu excesiv,cântam şi dansam împreună.Vorbeam la telefon foarte mult cu el.Într-o noapte,am început să vorbim despre dragoste,printre multe alte tâmpenii.Apoi despre lucruri stupide şi cât de mult tupeu am avea să le facem.Şi atunci îmi aruncă bombă,"n-ai tupeu să mă săruţi".Am început să râd,crezând,evident,că glumeşte.Dar nu glumea.Hmmm,o mişcare destul de şmecheră,zic eu.Şi atunci m-am gândit:oare e serios sau glumeşte?Oare mă place sau e doar curios,se joacă?Oare...Şi ce-ar fii dacă..
 Şi a două zi,am făcut-o.Îmi aduc aminte şi acum exact cum a decurs totul.Eram în clasă,înainte de ora de geografia Angliei,toţi colegii plecaseră deja la oră pentru că aveam lucrare.Oră urmă să o facem la o altă clasă.Am invocat pretextul că uitasem ceva în sală,iar el a venit cu mine să încuie uşă.Şi am mers acolo.Prima data am început să râd,dar văzându-i ochii am înţeles că vorbea serios şi chiar îşi dorea asta.Îi avea mai frumoşi că niciodată,capruiul odată intens era acum mai deschis şi avea cerculeţe concentrice.Exact cum ar arată un trunchi de copac tăiat.Ştiu,sună ciudat dar chiar aşa îi avea.Se uită la mine fără să-şi dezlipească privirea dintr-a mea..Începuse să se apropie şi mai mult. Văzând asta,cred că am făcut faţa unui copil oarecum speriat,dar totuşi intrigat de ceea ce vede.M-am apropiat şi eu.Am închis ochii în acelaşi timp şi asta ne-a făcut pe amândoi să râdem.Şi când ne-am ridicat capetele să ne privim iar,buzele noastre s-au întâlnit,poate accidental dar totuşi intenţionat,şi s-au transformat într-un sărut.Un sărut uşor şi frumos,sincer şi plăcut pe care nu o să-l uit niciodată.Apoi am râs ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat şi am continuat relaţia de prietenie că şi până atunci.Asta până într-o altă zi când iar s-a uitat la mine aşa şi m-a sărutat.Spontan.La fel de plăcut.Şi tot aşa până am ajuns să fim împreună.Era secretul nostru şi nu ştia nimeni,deşi mulţi s-au prins,poate.Nu ne puteam abţine să nu ne uităm unul la altul de parcă am avea ceva,îmbrăţişările erau tot mai dese…multe,multe chestii.
Şi a fost totul bine până când am ajuns să ne certăm dintr-un motiv stupid şi apoi să ne urăm.Am suferit văzând că privirea lui,odată aşa de frumoasă şi caldă,erau acum că o furtună neagră care îmi arunca fulgere de ură ori de câte ori se intersecta cu a mea.Am suferit după prietenia lui loială,care mă făcea să râd şi să cred că există şi prietenii adevărate.Am suferit.Dar am trecut peste.Între timp a venit vacanţă de vară şi am plecat.Mi-a făcut bine să nu-l văd trei luni de zile.Dar m-a sunat de ziua lui şi m-a lăsat puţin şocată.De ce?De ce  să mă sune să-mi spună că e ziua lui şi că vrea să vorbească cu mine.De ce când tocmai el a renunţat la tot,tot ce am avut.Nu am băgat de seamă pentru că nu îmi mai păsa de el.
 Dar apoi,a început iar şcoala şi l-am văzut din nou.Şi iar privirea aia...care arunca fulgere,dar parcă,parcă era puţin mai limpede acum.Am început să vorbim iar,să ne redresam încet.Într-o zi foarte rece de ianuarie,mergeam pe stradă şi îmi îngheţau mâinile.Nu avea mănuşi.Dar el mi-a luat mâna într-a lui şi a băgat-o în buzunar.Şi am mers aşa,ţinându-ne de mână,schimbând locurile ca să fie ambele mâini calde,până am ajuns într-un loc unde mergeam să bem cafeaua şi eu am plecat la baie,să îmi aranjez părul ciufulit de vânt şi de zăpada ce curgea ca nebuna din cer..Eram singuri.A venit după mine şi când am ridicat privirea,i-am văzut iar ochii în oglindă.Se uitau iar ca acum un an,plini de dragoste...M-a sărutat şi nu m-am împotrivit.Am simţit iar fiorul acela plăcut şi sentimentul ăla numit iubire s-a instalat în mine fără ca măcar să-mi dau seama.
Şi atunci,totul a evoluat,dar a rămas secret.A fost mult mai mult decât ceea ce era înainte şi nu am să uit niciodată.Nu am să uit nicio seară în care ai venit la mine şi am stat şi am vorbit am râs ca doi copii.Nu am să uit nicun sărut,nicio îmbrăţişare, nimic.Nu am să uit cum adormeam la tine în braţe şi mă trezeai dimineaţa încet,de parcă iţit era frică să o faci.Nu am să uit când am plâns şi îmi era dor de tine.Nu am să uit nimic,niciodată.  Poate ca acum încă te vreau înapoi.Nu ştiu dacă şi tu mai vrei asta.Dar sunt dispusă să aştept pentru ca eu am greşit.DA,aşa e,eu am renunţat la tine în favoarea altcuiva pentru care nu a meritat să te pierd.Am renunţat pentru că eram confuză şi nu-mi plăcea să mai fie nimic secret,iar el părea să fie singură scăpare din  toată secretomania asta. Am greşit şi nu mi-e ruşine să spun că-mi pare rău.Poate că nu vei citi niciodată asta,poate că nu îţi vei da seama.Vreau doar să ştii că nu regret nimic,decât greşeală mea.Asta e.Mă consolez cu gândul că timpul le rezolvă pe toate şi poate că undeva în cărţile vieţii,Asul de inimă roşie şi Dama de neagră vor fi iar aşezaţi unul lângă alta....

Revenim in forta!




In vacanta asta am fost plecata si nu am avut net ca sa pot sa postez,dar am scris cate ceva.Cand m-am intors acasa,nu am avut timp sa postez....Dar azi am,asa ca mai tarziu o sa public.
If your interested,stay tuned!

vineri, 9 aprilie 2010

Sunshine.

Am primit premiul Sunshine Award de la Oana.
Multe multumiri!

To do list....
1.Sa postezi premiul
Done.

2.Sa spui de la cine ai primit premiul
Also done...

3.Sa dai premiul la 12 bloggeri...
 And the Oscar goes to..
            •Andrei Ghiorghe
            •Namtigari
            •Offshore
            •Claymann
            •Ciocolatika
            •Self fish
            •RedSeptember
            •More or less it's all the same
            •H e r a
            •Viata mea e o drama
            •Viziune junkista
            •Atelierul de teatru

Punctele 4 si 5-sa pui link la numele bloggerului si sa il instintezi printr-un comentariu ca a castigat un premiu- le-am facut deja..

6. 10 lucruri care-mi plac sunt....
Capsunile 
Sa scriu
Marea
Imbratisarile
Rochiile
Cafelele
Sa petrec timpul cu familia
Ochii verzi si albastri
Oamenii care nu sunt nesimtiti.

miercuri, 31 martie 2010

Return to innocence.


Angela e frumoasa.Toata e frumoasa, cu parul ei lung si saten, cu ochii aia mari de papusa care te fixeaza si nu-ti mai dau drumul, in rochita ei alba.E ca un vis de primavara cand o vezi zambind.Are niste gropite asa de dulci care ii scot in evidenta perfect dintii ca niste perlute..Ochii sunt ca o gaura neagra,cand te fixeaza cu privirea nu ma poti scapa..Te uiti in gol la albastrul lor perfect si incerci sa-ti dai seama daca ceea ce se observa acolo, in mijlocul cel mai indepartat al pupilei,e sufletul ei innaripat care striga dupa ajutor.Poate ca asta e,de fapt Angela,o umbra a unui suflet fericit ce si-a pierdut de mult stralucirea...
Obisnuia sa rada mereu inca de cand era mica.Te fermeca doar cu asta.Ii placea sa faca tot felul de prostioare,sa fuga de acasa dimineata la verisorii ei si sa se intoarca acasa abia seara tarziu,cand se satura de-atata joaca.Parintii o certau mereu,dar a doua zi ea facea tot ceea ce stia...Nu-i pasa de nimic,era doar un copil care se bucura de tot ceea ce viata ii oferise.Ii mai placea sa dea foc la bani,banii care erau inainte,de hartie,pentru ca ardeau cu flacari colorate si o fascinau.Erau flacari rozalii care se faceau albastre si verzi,ca si cand un magician ar fii spus cuvinte magice neintelese de ea,pe rasuflate.Iarna,nu statea aproape deloc in casa.Toata ziua o gaseai la sanius.Cand venea vorba de facut oameni de zapada,era prima!Luptele de pe frontul inzapezit o aveau mereu invingatoare...dobora inamicii cei mai aprigi,pana si baietii mai mari..chiar daca asta insemna ca trebuie sa le dea si cu pietre in cap.
Timpul a mai trecut si fetita cu ochi frumosi a devenit o domnisoara gingasa si perfecta.Avea parul la fel de frumos si ochii ii luceau acum mai tare ca niciodata.Avea 15 ani si i se parea ca viata i s-a inclinat chiar in fata,saruntandu-i talpile albe.II placea sa citeasca mult,sa stea in patul ei mare si frumos de langa geam toata ziua cu o carte buna pe care nu o lasa din mana decat dupa ce o termina.Ii placea sa se plimbe si sa doarma in iarba,in livada din fundul curtii.Ii placea sa-si cumpere o gramada de rochite,in special albe pe care sa le probeze ore-n sir in fata oglinzii.
A mai fugit putin timpul si acum are 23 de ani...Incepe sa dea piept cu viata si nu-i place.Inca nu l-a intalnit pe acel cineva,de fapt inca nu intalnise pe nimeni iar examenul pt admiterea la facultate il picase.Se simtea singura si neintelasa.Adevarul e ca nu era constienta de greutatile vietii,datorita parintilor care mereu i-au oferit tot ceea ce si-a dorit si au menajat-o de la multe lucruri.Lectille din scoala vietii nu le stia pe de rost,pentru ca nu fusese niciodata acolo.Ba chiulea,ba nu o lasau parintii pe motiv ca e bolnava...cine stie.Pacat doar ca se simtea asa de singura.Ochii ei nu mai straluceau si incepusera sa devina gri.Slabise mult si era ca o umbra.
La 24 de ani era o roscata frumoasa si sigura pe ea,desi nu avea pe nimeni,.Pielea ei alba contrasta perfect cu parul aprins.Inca il avea lung si putin cret.Valuri rosii ii cadeau in cascade pe umerii mici si firavi.Bratele ii erau acum asemenea unei salcii..miscarile pareau fluide,neomenesti.Inca purta rochitele alea albe cu guler care se inchide frumos pe gat,cu maneci bufante,rochitele stramte in talie,lungi pana  putin deasupra genunchiului...rochitele copilariei si ale adolescentei.Inca erau un copil prins intr-un trup frumos de femeie proaspat coapta.Si atunci,l-a intalnit pe el,cel care trebuia sa-i fie sufletul pereche,pe veci.S-au casatorit dupa doar trei luni pline de iubire iar dupa un an a urmat sa apara si rodul iubirii lor.Un fruct micut si frumos,cu ochii verzi si par blond ca un apus in Vama.Au mai trecut anii,ei au imbatranit,fetita a crescut si a devenit exact ca mama ei.Era la fel de vioaie si frumoasa,avea ochii la fel de luminosi ca taica-su' si restul de la mama ei.
Acum,ea avea 15 ani si incepea de pe acum sa dea de greu.Incepuse sa-si piarda prietenii din cauza unei intruse care le baga numai tampenii in cap si ii destrama incet,dar cu grija.Se saturase de tot.Pe parinti ii mintea cu multe,desi ei aveau incredere in ea.Nici macar baiatul cu cerculete in ochi care o iubise odata si pe care ea inca il iubea nu mai era alaturi de ea.Il facuse sa sufere cand il lasase pt alt tip care nu merita nici macar ca ea sa stea de vorba cu el.Nici acum nu putea sa-i uite privirea aia care ii ajungea pana-n vene,ii facea sangele sa circule invers...ii facea respiratia si mai greu de dus la capat.Cu fiecare suflare se simtea sufocata,ca si cand ar fii tras adanc dintr-o tigara puternica,nestiind sa fumeze..Doar pe el,pe baiatul cu cerculete in ochi il mai vroia alaturi.
Pana intr-o zi de primavara cand nu a  mai suportat.Mergea pe strada si se uita la copacii care infloreau.Era exact ca mama ei,roscata si ea cu par nu asa de lung dar tot cazand in valuri pe spate,cu rochie frumoasa,tot alba dar mai scurta si fara gulerul acela ridicat.Purta tenesi pt ca pe tocuri era mult prea inalta.Dar era tot frumoasa.Ochii ei erau pusi asa de frumos in valoare de machiajul cu dermatograf verde deschis...semana perfect cu irisul ei imens ce se intindea pe langa pupila aproape inexistenta.Mergea si se gandea la tot ceea ce se intamplase si se simtea coplesita.Macar reusise sa se impace cu parintii.Prietenii ei erau doar niste falsi,asa ca a decis ca pe unii dintre ei sa nu ii mai bage-n seama,asa cum au facut si ei cand ea a plans si a suferit din cauza lor.Pe baiatul cu cerculete-n ochi a ecis sa-l lase in pace,pana la anul cand poate ceea ce au avut mereu va izbucni din nou,se va aprinde iar focul si de data asta nu il va mai stinge pentru o alarma falsa.Asta e,timpul le rezolva pe toate.
Deodata,vantul incepe sa bata si din pomi se scutura sute de petale,ca sakura din Japonia...un vis sublim cu miros de proaspat si de furmos,care cade in valuri relaxante pe parul ei rosu.Se aseaza pe o banca exact de langa un copac imens si inflorit si inchide ochii.Simte esenta de simplitate dar si pe cea de regret in acelasi timp.Se decide ca e timpul sa-si ingroape toate sentimentele nutrite pentru cei ce nu merita si s-au folosit de bunatatea ei.Se decide sa nu mai fie asa de buna cu toata lumea,sa nu ami minta si sa isi aleaga pritenii cu atentie.Se decide sa nu isi ami arate asa de repede sentimentele pentru persoana pe care o iubeste si sa nu mai puna suflet asa de mult decat la scris.Si imediat ce-si deschide ochii,soarele-i inunda irisul si il face parca si mai verde.Parul ii ia foc si un zambet i se asterne lin pe fata.Simte,simte ca va reusi.Stie doar ca timpul le va rezolva pe toate....
Si-au mai trecut doua saptamani si totul e bine.Cu parintii e ok,prietenii au incercat sa se intoarca la ea dar nu le-a mai permis nu si-a mai permis sa mai sufere...scrie mai mult si mai frumos ca niciodata iar pe baiatul cu ochii cu cerculete a inceput sa-l uite.Viata e frumoasa,doar pentru ca ea vrea asta.Ea poate.Ea a reuist.Ea e in sfarsit fericita.


duminică, 28 martie 2010

Dor...

 

 Dor de lucruri simple.De prietenii care s-au schimbat şi nu-i mai recunosc,de hohotele de râs,de muzică bună,de fluturaşi în stomac,de soare,de cafeaua cu Rud de altatdata,dor de tot.Dar,totuşi,viaţa încă e frumoasă...Vine vara.Trec toate.Vara rămâne în suflet.Vreau să fie vară acum,în sufletul meu.Vreau degeaba!
 
 Mulţumesc lui Offshore pentru melodie,am găsit-o la el pe blog şi m-am îndrăgostit de ea pe loc.
 
 So,where did your hearts go missing?

miercuri, 24 martie 2010

Tema la Romana.

 Azi chiar nu avea niciun subiect interesant despre care sa scriu,pana am deschis manualul si am vazut ce tema am la romana.Cerinta suna cam asa:"Imaginati-va o poveste in care un personaj nonuman din camera voastra povesteste o imtamplare cu voi la care a fost martor.Scrieti-l pe maximum o pagina sub titlul  X are cuvantul."
 Deci,sa incepem...


Era o dimineata placuta de Martie,putin diferita fata de celelalte,insa.Aseara am stat pana seara tarziu ca sa citesc,desi era Miercuri.Sperand ca Soarele va reusi cumva sa ma trezeasca,inainte sa ma pun in pat am dat la o parte draperia de la geam,lasandu-l fara nimic pentru ca razele Soarelui sa poate sa patrunda mai puternic.Si se pare ca am avut dreptate...Pe la 7:00 dimineata era un Soare frumos care-ti zambea cald,urandu-ti un "buna dimineata" proaspat si luminos.Razele lui imi cadeau suav pe fata,imi facea parul sa capete o mie de nuante de sclipiri jucause de dimant.Si ma trezea prin simpla lui prezenta feerica.Insa mare mi-a fost mirarea cand am observat ca Tigrut,ursuletul meu de plus pe care il aveam,practic,de cand am venit pe lume,a inceput sa clipeasca,uitandu-se la mine,fermecat.
-Doamne,spune-mi te rog ca inca dorm....te rog,te rog,te rogggg...nu am innebunit...nu am innebunit...Imi repetam incontinuu frazele in cap,sperand totusi cu sete ca nu era adevarat.
 -N-ai innebunit,eu am prins viata in sfarstit!
-Nu ai cum!Eu inca visez si asta se intampla in capul meu...doar in capul meu..
-Neah,daca vrei te ciup sa vezi ca-i pe bune...si cu labutele lui fara gheare incearca zadarnic sa ma ciupeasca.Epic fail.
-Asta inseamna ca e un vis sau ca e realitate?
-E realitate papusa...acu' hai trezeste-te si du-te sa te pregatesti pentru scoala...apropo,ai o tigara?
-Cat tupeu!!! Stii bine ca nu fumez..si am duc sa ma pregatesc cand vreau eu!
-Ehh...ziceam si eu,ca deja ai pierrdut prea mult timp palavragind cu mine...Doamne,ce-ai crrescut!
-Mda,nu prea pot sa zic acelasi lucru despre tine...
-Ahhahaha,ma tavalesc pe jos de ras...ai grija printeso,ca tot eu te am la mana..sunt mai periculos decat crezi
-Waaaaaa....ce-mi faci,ma ataci cu ghemotoacele tale de bumbac?
-Gandeste-ti bine la ce-ti spun..eu in tot timpul asta am vazut tot ce s-a petrecut aici,doar ca acum am fost convins ca esti pregatita sa afli totul...deci,tot eu sunt mai smecher papusa,daca e s-o luam asa.
-Nu-mi mai spune papusa!!!Esti doar un animal de plus,ce-ai fii putut sa vezi asa de important?
-Tare amuzanta esti ...pai te-am vazut facand absolut orice in toti anii astia...si pot sa spun ca te-ai schimbat mult..-apoi,scanandu-ma cu margelele pe care le avea pe post de ochi..foarteeeee mult.
-Nesimtitule!Lasa-ma-n pace!
-Ziceam si eu ... dar imi placeai mai mult cand erai copil...imi aduc aminte si acum cu placere cand te-au aduc prima data acasa...erai asa de curioasa,priveai totul in jur,dar totusi asa de cuminte.In prima ta seara ai plans mult si atunci am facut noi cunostiinta.Mami tau m-a pus langa tine si tin minte si acum felul in care te-ai uitat in ochii mei...erai asa de frumoasa !
-Inca un compliment nesarat?
-Nu...doar amintiri pe care nu am sa le uit niciodata...
-Auzi,da'tu ai creier?
-....
-Bine,scuze...
-Asa mai merge.Pai,presupun ca am.Si sa stii ca ma doare cand ma arunci jos din pat noaptea..
-Eh,n-ai vrea sa am grija de tine si-n somn!?
-Daca ma gandesc mai bine,parca totusi imi place ca ma tii in brate tot timpul..
-Pai vezi!Eu ma duc sa ma pregatesc pentru scoala,iar am istorie prima ora si daca intarzi 3 secunde jumate imi iau absenta...
-Eu o sa ma intoc inapoi..inapoi de tot..inainte sa plec vreau doar sa stii ca mi-a placut sa ma uit al tine evoluand in toti anii astia..
-Si o sa ma mai vezi..nu o sa ma despart de tine niciodata..te iubesc!
-Si eu...apropos,renu' ala din geam zice ca vrea si el o pereche de ochelari de soare...cica nu prea mai suporta razele lui nocive

-Bine,bine,am sa-i pun...


Si-apoi plec.Cand ma intorc in camera,inca am dubii daca a fost un vis sau nu...Totusi,ii pun renului din geam niste ochelari de soare.Nu stiu sigur daca a fost asa sau nu,dar parca a zambit putin in momentul in care i-am pus la ochi.M-am simtit mai bine in ziua aceea...


So,ce nota i-ai da,daca ai fii profesorul meu?