miercuri, 9 martie 2011

White canvas.

Adu-ti aminte de furtunile de vara. Deschid fereastra şi mă uit la bezna de afară.Din mare porneşte adormită o briză şi o văd cum vine direct spre geamul meu. Şi când mă izbeşte, o face cu atâta forţă încât reuşesc să-i simt esenţa de regret.
O prind în palmă şi o strâng aşa de tare încât se transformă în praf. Grăbită, o inalez că să mă bucur de ultima noapte liniştită,aşa cum te grăbeai şi tu să-mi săruţi buzele sângerânde. 
Acum e furtuna afara.
Gandeste-te cat de tumultoase erau valurile si cum fiecare fulger colora cerul intr-o singura secunda, de parca Iadul si-ar fi deschis portile pentru Apocalipsa.
Stai si analizeaza fiecare picatura cum se prelinge pe frunze si pe pielea mea cea mult prea arsa de soare.Gandeste-te cum ar fi sa o sorbi incet, cu ochii inchisi. Cum ar fi sa-mi mirosi zambetul . Cum e dimineata cand te trezesti langa mine, si nu mai e furtuna, dar atmosfera tot tumultoasa ti se pare. Cum nu ploua..
Numai daca faci asta o sa poti sa iti dai de pe fata panza aia alba care te orbeste. Si pe care nu se va putea picta niciodata un rasarit, un apus sau un nud.
Think about it.

duminică, 12 decembrie 2010

Perfect Threesome.

Aprilie, primavara si cer senin. O cafea servita in graba, singura, in apartamentul meu mic. Facebook, facebook. Trecuse ziua mea, tocmai realizasem ce fel de prieteni am avut langa mine timp de aproape un an, eram plictisita si n-aveam nimic de facut...Asta pana cand primesc un mesaj, in care sunt invitata la o cafea. De un tip pe care il salutam, si doar atat. Hmmm, n-am nimic mai bun de facut, deci fie, accept. Peste ceva timp ne intalnim si mergem la o cafea. Vorbarie, vorbarie, tigari si-un parc, dupa. Mirosea a frumos, si era asa de cald afara.... Incepem sa vorbim -inevitabil- despre Dragoste. Si relatii la distanta, de ce nu merg si tot asa... Inca-mi vine sa rad. Ce zambet frumos avea. Si nu numai asta imi placea la el... a avut mereu acel je ne sais quoi, acel aer de mister si Doamne, niste ochi atat de verzi si de frumosi ! 
Totul era ciudat, nu ma asteptam ca o propunere ca asta sa vina de la el. Dar, viata iti da uneori niste lamai asa de acre, ca-ti lasa gura apa si faci o limonada a-ntaia chiar daca dupa prima sorbitura te strambi ca dracu' !
Imi amintesc si de norii vulcanici, si de cum trebuia sa ne uitam la ei de pe bloc ... Ce vremuri..
Multe, multe lucruri frumoase s-au intamplat si n-as avea caractere suficiente sa scriu tot... Si mi-am amitit de ele, din cauza unui citat..."It's amazing how two strangers can become lovers...". Indeed. Pana s-o patesc si eu, nu credeam in prostii de genul dragostei la prima vedere & co. Dar pana la urma asta e. Mi-am asumat multe riscuri din cauza norilor vulcanici, dar m-am gandit ca pana la urma, totul e ca o ruleta ruseasca. Daca e sa fie rau, e. Insa in cazul meu, a fost foarte bine. Am pierdut mai multe persoane, insa am castigat  una care facea cat toti ceilalti la un loc. Viata asta! Oricat de curva ar fi, tot cedeaza si iti ofera o noapte de neuitat cateodata! Deci, pana la urma, tot iubirea, riscurile si nebunia sunt cele mai tari chestii. Si daca reusesti sa le si combini, you'll get the perfect threesome.

Concuzia? Fuck it all. Asuma-ti riscuri. Carpe Diem !

sâmbătă, 4 decembrie 2010

What I've learned from November

Un pat alb si fraged. Doar asta se afla in camera. Imagineaza-ti ca stai intins, cu ochii deschisi, uitandu-te in tavan, pe un cearsaf rece, la fel de imaculat. Nu se aude nimic, decat felul in care respiri.  E atat de ...  -Nu, nu e bine. Nu asa incepe -
Nu, nu e vara si nu te topesti pe plaja pentru ca a avut loc nu stiu ce explozie solara. Asta e o altfel de topire. Mai degraba, e o rabufnire. Inca mai vezi soarele pe cer si norii de Noiembrie sunt atat de gri si de stersi... Ca un cearsaf murdar si mototlit. Dar nu poti spune ca nu e frumos. Razele se joaca pretutindeni, se alearga printre ramurile goale ale copacilor... Hai sa ne imaginam ca razele astea doua sunt de fapt doi oameni care sunt atat de speciali, incat stralucesc. Se saruta si rad asa de tare atunci cand in sfarsit se intalnesc, incat Soarele rade si el cu toata gura si cerul gri incepe sa capete nuante de crema caramelizata. Sunt atat de frumosi, incat toti ceilalti par a fi niste biete frunze ruginite, al caror singur scop in viata e sa alcatuiasca un covor trist si sobru pe care sa calce Razele.
Sunt atat de fericiti pentru ca se completeaza perfect. Unul e naiv, celalalt stie cum sa-i apere pe amandoi. Stiu sa-si intretina fericirea pentru ca se simt bine unul in preajma celuilalt, si mereu se comporta prosteste, rad si fac glume unul pe seama celuilalt. Cand unul se supara, celalat il saruta, si trece. Cand au probleme, fug mereu unul la altul si le rezolva impreuna. N-ai cum sa  zici ca stralucesc diferit, dar poti spune intotdeauna ca impreuna au cea mai puternica lumina din Univers, desi au momente cand norii nu le lasa sa straluceasca asa de tare pe cat si-ar dori si nu se mai simt atat de speciale.
Intr-o zi s-au plictisit asa de tare sa stea ascunse dupa nori, incat i-au cerut Soarelui sa le transpuna pe Pamant, sub forma unor oameni. Soarele a incercat sa le explice ca oamenii sunt  muritori si odata transpusi sub forma lor, vor deveni la fel ca si ei. Nu a contat. Se iubeau asa de tare incat au acceptat pana si ideea ca vor muri.
Ajungand aici, s-au mirat cat de urat e. Le-a placut in schimb sa admire cerul care odata era casa pentru ei. Dar si-au continuat jocurile prostesti si iubirea lor crestea pe zi ce trece, nu mai conta nici macar ca vedeau atata suparare in jurul lor.Cel mai mult le placea noaptea. Sa stea imbratisati in pat li se parea cel mai frumos lucru.Si abia acum, continuam cu inceputul.
Un pat alb si fraged. Doar asta se afla in camera. Imagineaza-ti ca stai intins, cu ochii deschisi, uitandu-te in tavan, pe un cearsaf rece, la fel de imaculat. Nu se aude nimic, decat felul in care respiri.  Nu poti sa nu te gandesti ca e tipul ala de "perfect solitude", in care nimic nu te poate distrage. Un milion de ganduri iti trec prin minte si nu stii la care sa te opresti. Esti fericit, dar te simti ciudat in acelasi timp. Ai vrea sa poti sa-ti explici cum se poate sa fie asa de linsite...E atat de calm in jurul tau, nu auzi zgomotele strazii, nu-ti auzi nici macar gandurile, te detasezi total. .. si deodata, simti cum cineva isi strecoara mana peste palma ta intinsa si o cuprinde cu atata ardoare incat tresari, dar numai in subconstient. Da, atat de profund esti adancit in liniste, incat ai uitai ca mai e cineva cu tine in patul cel alb. Sau poate solitudinea aia perfecta  nu e de fapt, o solitudine perfecta. Nu ai auzit nici macar bataile inimii celuilalt, pentru ca se sincronizau cu ale tale. Sentimentul ala vag de ciudat  isi are si el locul, simbolizeaza naivitatea si frumusetea cu care un suflet pur poate iubi. 
Daca nu ai auzit bataile inimii pentru ca erau identice cu ale tale, nu inseamna decat un singur lucru. Cel de lanaga tine e ..facut doar pentru tine. Pentru ca asta e singura modalitate prin care-t poti da seama ca esti iubit si iubesti. Neconditionat si irevocabil. Fara sa porti masti sau sa incerci sa fii altceva decat ceea ce esti.
Razele stiu asta. Si lasa toti norii negri de pe cer in urma, fug mereu sa caute albastrul infinit pe care pot sa straluceasca pe veci...Pentru ca asta e frumusetea razelor... mereu o sa straluceasca, indiferent de cum arata cerul...






miercuri, 20 octombrie 2010

Despre zei si Iubire II

Prea multa ploaie, prea multe tigari, prea multe certuri, prea, prea , bla bla bla....
La dracu cu astea.
La dracu cu tot.Am crezut cu tot sufletul meu intr-un Zeu. L-am iubit, divinizat si l-am pus pe-un piedestal. Am fost una dintre muritoarele care l-au iubit cu sufletul sincer, pur si din toata inima. Dar el a trebuit sa arunce cu fulgere in cei pe care-i iubeam cel mai mult si sa-i prefaca in scrum.
Iubesc prea mult acele persoane ca sa ma convertesc la religia Lui.Asa ca, am renuntat. Nu regret nimic, niciodata n-am sa regret pentru ca a fost cea mai frumoasa dragoste, dar toate au o limita, un sfarsit. Poate ca asa a fost sa fie, poate ca pe undeva am gresit cu totii...poate ca si el m-a ridicat pe-un piedestal... poate ca piedestalul era de foc-dar imi placea...Poate ca nu stiu.Nu am sa uit, nu voi avea resentimente. Asa a fost menit sa fie. Dar Zeule, sa stii ca acum doare. Si o sa mai doara destul. Dar totusi...
Zeii au ceva aparte, au acel je ne sais quoi care te fascineaza si te bucuri asa de mult numai cand unul dintre ei te priveste, fie si pentru o secunda..Ce sa mai zicem de momentele cand te saruta sau te atinge, cand iti zice ca si El te iubeste...cand e singurul care poate sa te faca sa te simtit mai bine... Insa, cine a zis ca zeii sunt perfecti, a gresit. Dupa cum reiese din toate scrierile istoricilor si zeii faceau greseli.Si inca fac greseli stupide, pentru ca toti, si muritorii si ne-oamenii, sunt facuti de Dumnezeu. In graba Lui spre a crea perfectiunea, a gresit putin.
Ne-a dat puterea de a infaptui minuni si pacate, pacate si minuni, toate la un loc. Muritorii sunt mai sensibili, arata tot pentru ca sunt puri. Zeii sunt si ei sensibili, dar nu arata nimic. Poate ca pana la urma nu simt, poate ca le pare rau.Poate ca poate, prea mult poate...
Macar nu am ramas cu intrebarea " ce-ar fi fost daca.." .
Am trecut prin toate alaturi de acel Zeu suprem si a fost frumos. A fost si inger si demon, si copil si prea matur si sensibil si dur. Poate ca asa va ramane. Doar...a fost :).
Acum,iar ploua.

marți, 12 octombrie 2010

Because friends don't waste wine when there's words to sell.



...Pentru ca in primul rand, sunteti prieteni.
Pentru ca ea e altfel, sau exact cum nu te asteptai sa fie.
Pentru ca te iubeste, respecta si se simte minunat cu tine.
Pentru ca are incredere...si pentru ca apreciaza tot ceea ce faci pentru ea si ca i-ai fost mereu alaturi atunci cand a avut mai mare nevoie.
Pentru ca te iubeste si o sa faca asta mult timp, chiar si cand n-o sa mai fii langa ea...
Pentru ca, pentru ca....

joi, 7 octombrie 2010

Despre Zei si Iubire.

Iar e frig peste tot. Afara, in casa, pana si in mintea mea tot frig e. Cafeaua nu mai are succesul de alta data si tigarile se cam termina, incet, incet.... Pot sa jur ca e frig din cauza ta. Si nu doar frig... Toate, toate se intampla si s-au intamplat  doar din cauza ta !
Aminteste-ti de stralucirea Soarelui de asta vara ... eu cred ca zambetul tau era de vina. Odata ce colturile buzelor tale se ridicau si lasau sa se vada dintii  frumosi ca niste perle, il eclipsau pana si pe Apollo cu toate poeziile lui frumoase.Privirea ta mandra o facea pe Hera sa trimita norii pe cer,  deci frumusetea stelelor nu se putea vedea tot din cauza ta. Pana si Narcis era gelos pe tine, si nu a murit innecat pentru ca voia sa-si vada reflexia in lac mai bine, ci pentru ca tu l-ai facut sa fie verde de atata invidie in momentul in care ai trecut pe langa el si mergeai asa de lin, parca plutind, incat nu a putut suporta ideea ca cineva e mai frumos ca el in lumea asta si s-a sinucis. Grija pentru tot ce e important in viata ta te face sa fii mai razbunator si rau decat insusi Ares. Nimeni, niciun zeu n-a putut sa te aprecieze la justa ta valoare si cu totii ti-au intors spatele cand poate, aveai mai multa nevoie de ei.
Insa tot nu pot sa-mi dau seama de unde ai avut puterea sa rezisti privirii Medusei.Tu, da tu ai fost cel care a distrus-o.
Numai Afrodita a fost singura care te-a apreciat si ti-a dat o frumusete atat trupeasca cat si spirituala cum rar mai gasesti azi.
Si cu restul zeilor nici macar nu te poti compara.
Sarmul tau te-a ajutat sa gasesti in orice zeu ceva bun sau folositor si sa poti sa sustragi totul cu diplomatie si chip de inger ce niciun pictor n-ar indrazni vreodata sa incerce sa picteze.Astfel, ai devenit un ne-om perfect.
Nimeni nu stie cine sau ce esti, dar  eu prefer sa te identific cu Hades.De prea multe ori ai jucat ruleta ruseasca si ai pierdut, dar gandeste-te ca poate nu va fi impedios necesar sa stapanesti bogatiile din adancul Pamantului cu Persefona si ca o vei avea pe Afrodita sa-ti fie alaturi si sa rescrieti Istoria unei iubiri perfect, cum niciun zeu sau om sau orice n-a avut curajul, talentul si pasiunea sa o faca.
Si-acum, ploua :) .